Tipuri de estrogen
Rolul estrogenului în organism
Factori care influențează producția de estrogen
Valori estrogen
Estrogen crescut
Estrogen scăzut

Tipuri de estrogen

Estrogenul poate fi clasificat, în funcție de natura sa, în două mari categorii: estrogen natural și estrogen sintetic. 

Estrogenul natural este produs de către organism, mai specific de către ovare. Există trei tipuri de estrogen natural și un al patrulea care este secretat doar pe timpul sarcinii. 

Estrogenul sintetic, prin comparație, este produs în laborator (un exemplu foarte cunoscut este EE2) și este folosit, de cele mai multe ori, în combinații cu progesteron pentru a crea contraceptive orale sau pentru diverse terapii hormonale în cazul femeilor la menopauză. 

Tipuri de estrogen prezent în organismul femeii

Cum spuneam ceva mai devreme, estrogenul natural vine în patru forme (trei secretate în mod normal și una în sarcină). Mai jos sunt câteva detalii despre fiecare dintre ele:

• Estron (E1) – domină mai ales la menopauză. O formă mai slabă de estrogen prezent chiar și în grăsimi sau mușchi. Organismul transformă apoi estronul în estradiol pentru a fi folosit în diverse procese
• Estradiol (E2) – este considerat a fi cea mai puternică formă de estrogeni. Este produs de ovare și contribuie la o serie largă de probleme ginecologice, de la fibrom uterin la endometrioză și cancer endometrial
• Estriol (E3) – este considerat a fi cel mai slab estrogen și apare ca produs rezidual după ce organismul folosește estradiolul. Doar în sarcină organismul produce cantități mai mari ale acestei forme de estrogen. Acest tip de estrogen nu este convertit în estron sau estradiol
• Estetrol (E4) – este produs doar în sarcină. Este considerat un estrogen slab

Rolul estrogenului în organism

Estrogenul are mai multe funcții, fiind foarte important în special pentru femei. Estrogenul este pentru femei ce este testosteronul pentru bărbați (și aceștia au estrogen însă în cantități mai mici).

Estrogenul la femei

În cazul femeilor, estrogenul pornește dezvoltarea organelor sexuale, reglează buna funcționare a ciclului menstrual și ține sub control funcționarea în sincron a aparatului reproducător. Mai jos sunt principalele funcții ale estrogenului pentru organismul femeilor:

• Estrogenul în ovulație – producția de estrogen este esențială pentru ca mucusul cervical să își mărească volumul. Datorită estrogenului, mucusul cervical are consistența albușului de ou în perioada fertilă a lunii
• Estrogenul și sarcina – estrogenul stimulează maturarea uterului și îl pregătește pentru atașarea și dezvoltarea fătului, fiind esențial în sarcină
• Estrogenul și menopauza – menopauza apare atunci când ovarele produc atât de puțin estrogen încât nu mai sunt eliberate ovulele; menstruația încetează iar dacă aceasta lipsește 12 luni la rând ginecologul stabilește începutul menopauzei
• Estrogenul și ovarele – la nivelul ovarelor, estrogenul este esențial pentru a stimula dezvoltarea foliculului care ajută la eliberarea ovulului. Estrogenul este responsabil și pentru începerea menstruației – primul semn că sistemul reproducător feminin a ajuns la maturitate
• Estrogenul și vaginul – estrogenul susține dezvoltarea vaginului, ajută la îngroșarea pereților vaginali și reglează aciditatea microflorei vaginale (un aspect important pentru a preveni infecțiile bacteriene). Mai mult, estrogenul este responsabil și pentru menținerea lubrifierii vaginului
• Estrogenul și trompele uterine – estrogenul ajută la dezvoltarea pereților trompelor uterine și stimulează contracțiile care facilitează transportul ovulului și al spermatozoizilor
• Estrogenul și uterul – estrogenul ajută la dezvoltarea membranei care căptușește uterul, crește dimensiunea endometrului și menține circulația sângelui la acest nivel. De asemenea, susține contracțiile mușchilor uterului, un proces important în nașterea naturală. În lipsa copilului, estrogenul înlesnește eliminarea țesutului prin menstruație
• Estrogenul și colul uterin – estrogenul ajută la reglarea fluxului sanguin și a secrețiilor uterine facilitând circulația spermatozoizilor prin colul uterin și, într-un final, susținând fecundarea
• Estrogenul și glandele mamare – estrogenul ajută la dezvoltarea sânilor încă din adolescență, contribuie la pigmentarea mameloanelor și blochează fluxul de lapte atunci când cel mic nu mai trebuie alăptat
• Estrogenul și pielea – estrogenul oferă fermitate pielii și susține producția de colagen, prevenit astfel îmbătrânirea prematură
• Estrogenul și sistemul nervos – estrogenul contribuie la menținerea temperaturii constante a corpului, stimulează dezvoltarea sexuală la nivelul creierului și contribuie la producția de substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine după sex
• Estrogenul și oasele – estrogenul susține rezistența oaselor și previne pierderile mineral-osoase. De aceea, după menopauză oasele devin mai slăbite și chiar casante
• Estrogenul și legătura cu inima și ficatul – estrogenul reglează producția de colagen de la nivelul ficatului și astfel ajută la menținerea inimii sănătoase (un colesterol crescut este un factor de risc în infarct, atac de cord și alte afecțiuni cardiovasculare)
• Estrogenul și compoziția corporală – estrogenul influențează cantitatea și locul depunerilor de grăsime din corp. Un nivel prea scăzut al estrogenului este asociat creșterii în greutate. Mai mult, se crede că femeile la premenopauză (atunci când nivelul estrogenului începe să scadă) au un risc mai mare de îngrășare
• Estrogenul și endometrioza – estrogenul declanșează apariția endometriozei încă din adolescență însă simptomele apar abia după începerea vieții sexuale
• Estrogenul și infertilitatea – un nivel scăzut al estrogenului în organism este asociat unei probabilități mai mici de ovulație și deci de fecundare. O perioadă îndelungată în care estrogenul a avut nivel minim poate duce la infertilitate
• Estrogenul și apariția tumorilor – estrogenul contribuie atât la apariția cancerului uterin cât și a celui mamar. Doctorii încă nu știu de ce se întâmplă acest lucru
• Estrogenul și perimenopauza (numită și premenopauză) – perioada de dinaintea menopauzei este asociată cu multe schimbări hormonale, fizice și emoționale. Un nivel fluctuant al estrogenului contribuie și el la dezechilibrele din organism. Acestea se manifestă prin bufeuri, menstre neregulate, dureri la nivelul sânilor, migrene, dispoziții schimbătoare
• Estrogenul și forma corporală – producția de estrogen este responsabilă pentru diferențele fizice dintre corpul femeii și al bărbatului. Estrogenul duce la apariția unor oase mai scurte și mai mici, un pelvis mai lat pentru a permite nașterea și umeri înguști. Grăsimea depusă pe coapse și șolduri apare tot din cauza estrogenului
• Estrogenul și pubertatea – estrogenul ajută la dezvoltarea aparatului reproducător la începutul pubertății și încetarea creșterii corporale după maturizarea fizică (19-21 ani)
• Estrogenul și părul corporal – estrogenul modelează firele de păr să fie ceva mai fine decât ale bărbatului iar părul capilar să fie permanent
• Estrogenul și vocea – datorită estrogenului laringele femeilor este mai mic și corzile vocale mai scurte astfel că femeile au vocea mai subțire decât a bărbaților
• Estrogenul și acneea – estrogenul blochează activitatea glandelor care produs celulele grase la nivelul pielii. Drept urmare, acneea apare foarte rar după pubertate

Estrogenul la bărbați

Deși în cantități mult mai mici decât la femei, estrogenul la bărbați are, de asemenea, rol în funcționarea normală a aparatului sexual. Un nivel prea mare al estrogenului la bărbați poate duce la:

• infertilitate – dacă o cantitate normală de estrogen ajută la dezvoltarea unor spermatozoizi sănătoși, un nivel prea ridicat scade atât numărul spermatozoizilor cât și calitatea celor existenți
• ginecomastie – prezența unei cantități mari de estrogen poate duce la dezvoltarea anormală (pentru bărbați) a țesutului mamar
• disfuncții erectile – un nivel ridicat al estrogenului la bărbați este asociat unor dificultăți în menținerea erecțiilor

Factori care influențează producția de estrogen

Ginecologii cred că există mai mulți factori care influențează producția de estrogen și deci o mulțime de procese care au loc în întregul organism. Mai jos sunt principalii factori care influențează nivelul estrogenului:

• alimentele cu estrogeni (fitoestrogeni) – încă nu se știe cum acționează asupra nivelului estrogenului, unele alimente crescând nivelul acestui hormon altele scăzându-l. Principalele alimente cu fitoestrogeni sunt cruciferele, soia și produsele din soia, nucile și semințele, fructele de pădure, vinul
• vârsta – pe măsură ce înaintăm în vârstă și nivelul estrogenului scade
• insuficiența ovariană
• unele afecțiuni congenitale (de exemplu, sindromul Turner)
• unele afecțiuni hepatice
• unele afecțiuni ale tiroidei
• excesul de exerciții fizice
• o greutate subnormală pentru vârsta, înălțimea și nivelul de activitate
• tratamentele cu chimioterapie
• o funcționare deficitară a glandei pituitare
• unele medicamente – de exemplu, antibioticele, contraceptivele, fenotiazinele (recomandate în boli psihiatrice)
• unele plante sau remedii naturiste
• obezitatea și tumorile ovariene – cresc nivelul estrogenului

Valori estrogen

Valorile estrogenului variază mult în funcție de vârstă, sex și de perioada din timpul ciclului menstrual (de exemplu, estrogenul este crescut pe durata menstruației însă după aceea începe să scadă). Nivelul estrogenului se determină cu ajutorul unei analize simple de sânge. Ginecologul va analiza trei forme ale estrogenului seric: estradiolul, estriolul și estronul. Rezultatele vor fi măsurate în picograme pe ml de sânge (pg/mL). Mai jos sunt recomandările normale pentru fiecare categorie.

Valorile normale ale estradiolului din sânge în cazul femeilor sunt:

• pentru fete și adolescente – mai puțin de 350 pg/mL
• pentru femei adulte – 15-350 pg/mL
• pentru femeile aflate la menopauză – mai puțin de 10 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în cazul femeilor sunt:

• pentru fete și adolescente- mai puțin de 200 pg/mL
• pentru femei adulte – 17-200 pg/mL
• pentru femeile aflate la menopauză – 7-40 pg/mL

Valorile normale ale estradiolului seric în cazul bărbaților sunt:

• pentru băieți și adolescenți – mai puțin de 40 pg/mL
• pentru bărbați adulți – 10-40 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în cazul bărbaților sunt:

• pentru băieți și adolescenți – mai puțin de 60 pg/mL
• pentru bărbați adulți – 10-60 pg/mL

Particularități pentru estrogenul la femei

Valorile normale ale estradiolului seric în funcție de fazele ciclului menstrual sunt:

• pentru faza foliculară – 10-200 pg/mL
• pentru jumătatea ciclului menstrual – 100-400 pg/mL
• pentru faza luteală – 15-260 pg/mL
• pentru postmenopauză – mai puțin de 50 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în funcție de fazele ciclului menstrual sunt:

• pentru faza foliculară – 37-152 pg/mL
• la jumătatea ciclului menstrual – 72-200 pg/mL
• pentru faza luteală – 49-114 pg/mL
• pentru postmenopauză – aproximativ 65 pg/mL (în lipsa terapiei hormonale)

Estrogen crescut

Un nivel crescut al estrogenului poate declanșa multiple efecte secundare atât în cazul femeilor cât și al bărbaților. Un nivel ridicat al estrogenului este asociat unui număr mare de simptome și unui risc mai mare de boli cronice.

Cauzele unui nivel crescut al estrogenului

Anumite schimbări pot duce la apariția unor niveluri mai mari ale estrogenului sau un nivel prea mare prin comparație cu alți hormoni din organism (apare un dezechilibru). Mai jos sunt principalele cauze asociate unui nivel crescut al estrogenului din sânge:

• administrarea unor medicamente (de exemplu, cele pentru substituție hormonală, unele contraceptive, antibiotice, remedii naturiste)
• obezitatea
• unele afecțiuni hepatice
• prezența unei tumori ovariene

Simptomele unui nivel crescut al estrogenului

Existența unui dezechilibru între nivelul estrogenului și al progesteronului se soldează cu o serie de simptome care apar mai ales atunci când există o producție prea mare de estrogen. În cazul femeilor, un nivel crescut al estrogenului se manifestă prin: 

• durere în zona sânilor
• balonare
• menstre neregulate
• libido scăzut
• probleme cu somnul
• mâini și picioare reci
• schimbări de dispoziție
• senzație de oboseală cronică
• noduli fibrochistici
• migrene
• atacuri de panică sau anxietate
• creșterea în greutate
• căderea părului
• probleme de concentrare sau memorie

În cazul bărbaților o producție excesivă de estrogen duce la ginecomastie (dezvoltarea sânilor), disfuncții erectile și infertilitate. 

Tratamentul în cazul în care estrogenul este crescut

În cazul în care estrogenul are un nivel prea mare, ginecologul poate recomanda schimbarea alimentației, luarea unor medicamente sau chiar intervenția chirurgicală (rar). 

Dacă nivelul estrogenului crește ca urmare a terapiei hormonale, medicul poate schimba doza de hormoni pentru a reechilibra hormonii din organism. 

Da este vorba de un cancer este posibil să fie nevoie de extirparea ovarelor. În cazul în care dieta este de vină, medicul va recomanda o alimentație sănătoasă cu fructe, legume, cereale și mișcare.

Efectele negative ale unui nivel prea mare al estrogenului

Un nivel prea mare al estrogenului înseamnă un risc mai mare de cancer ovar, endometrial și mamar. Mai mult, o producție prea mare de estrogen este asociată unui risc mai mare de accident vascular cerebral și probleme cu glanda tiroidă. 

Estrogen scăzut

De cealaltă parte, o producție scăzută de estrogen vine la pachet cu propriile probleme de sănătate. 

Cauzele unui nivel scăzut al estrogenului

Un nivel scăzut al estrogenului poate avea una sau mai multe cauze. Mai jos sunt cele mai răspândite dintre ele:

• orice afecțiune a ovarelor
• vârsta – începând de la premenopauză (cu 1-2 ani înainte de menopauză) scade și nivelul estrogenului
• menopauza
• insuficiența ovariană prematură
• tulburările de alimentație (anorexie, bulimie)
• exerciții fizice excesive
• probleme ale glandei pituitare
• boli renale
• sindromul Turner

Simptomele unui nivel scăzut al estrogenului

Un nivel prea mic al estrogenului este însoțit de numeroase simptome care pot da viața peste cap. Mai jos sunt cele mai comune dintre ele:

• menstre neregulate sau absente
• infertilitate – un nivel scăzut al estrogenului este asociat cu o probabilitate mai mică de ovulație
• oase fragile sau casante – în special femeile la premenopauză au un risc mai mare de osteoporoză
• dureri în timpul sexului – estrogenul asigură lubrifierea vaginului iar un nivel prea scăzut duce la uscăciune vaginală, o afecțiune manifestată prin durere în timpul actului sexual
• bufeuri (valuri de căldură) – apar mai ales la menopauză
• infecții urinare – apar pe fondul subțierii uretrei, problemă care apare atunci când nivelul estrogenului scade
• depresie – unii specialiști cred că o producție normală de estrogen este corelată cu o producție normală de serotonină, o substanță legată de buna-dispoziție; un nivel redus al estrogenului contribuie la schimbările dese ale dispoziției și chiar depresie
• îngrășare – estrogen are rol reglator asupra greutății iar atunci când are un nivel prea mic nu mai poate controla cantitatea de grăsime stocată de organism. Mai mult, se crede că un nivel prea mic al estrogenului este asociat unui risc mai mare de grăsime abdominală (fapt care crește riscul de boli de inimă, diabet și obezitate)

Tratamentul în cazul în care estrogenul este scăzut

În unele cazuri nu este nevoie de tratament, însă dacă simptomele afectează desfășurarea activităților de zi cu zi medicul va recomanda una sau mai multe forme de tratament:

• terapie cu substituție hormonală – ginecologul poate recomanda o combinație de estrogen și progesteron. Aceste tratamente pot fi administrate oral, topic, sub formă de plasturi, vaginal sau injectabil
• terapie cu estrogen – în unele cazuri de deficit de estrogen este posibil ca doctorul să recomande doar estrogen. Este recomandată mai ales femeilor cărora li s-au extirpat ovarele și deci hormonul nu mai are cum să fie secretat. Uneori tratamentul poate ajuta la reducerea simptomele asociate menopauzei
• alte forme de tratament – dacă nivelul estrogenului a scăzut pe fondul dietei defectuoase sau a intensității exercițiilor fizice medicul poate recomanda corectarea dietei și menținerea unei greutăți normale (chiar și fluctuațiile sau greutatea subponderală poate afecta estrogenul) precum și ponderarea antrenamentelor extreme

Estrogenul este o substanță foarte importantă pentru organism. De echilibrul său depind sistemul reproducător, inima, oasele și chiar creierul. Alege o dietă sănătoasă și un stil de viață echilibrat fără excese și nu vei avea probleme cu estrogenul. 

Sursa foto: Shutterstock

The post Ce este estrogenul și cum ajută organismul? appeared first on WomenOnTop.

Care sunt cauzele fibromului uterin
Care sunt simptomele fibromului uterin
Tipuri de fibrom uterin
Cum este diagnosticat fibromul uterin
Tratamentului fibromului uterin
Bibliografie

Care sunt cauzele fibromului uterin

Doctorii nu știu cu certitudine de ce apare fibromul uterin, însă studiile și cazurile clinice coincid atunci când vine vorba de mai mulți factori cauzatori:

• Schimbările genetice – majoritatea persoanelor cu fibrom au structura genetică diferită decât a femeilor care au celule uterine normale
• Hormonii – estrogenul și progesteronul, principalii hormoni reproducători, stimulează dezvoltarea membranei uterine de-a lungul fiecărui ciclu menstrual în vederea unei sarcini; acest lucru poate crește riscul de a dezvolta fibrom uterin. De asemenea, fibromul conține mai mulți receptori hormonali decât celulele uterine normale, iar riscul de fibrom scade după menopauză datorită unei producții mai mici de hormoni
• Hormonul de creștere – o producție crescută a acestui hormon este legată de un risc mai mare de fibrom uterin
• Matricea extracelulară – constă în materialul care permite celulelor să stea lipite una de alta (așa cum este mortarul pentru cărămizi). Celulele uterine fibroide au o cantitate mai mare de matrice extracelulară, fapt pentru care devin mult mai fibroase 

Cercetătorii cred că fibromul uterin începe să se dezvolte dintr-o celulă stem apărută în zona musculară a uterului. 

Divizarea sa în mod repetat duce la formarea unui strat ușor cauciucat, adica fibromul. Dezvoltarea fibromului poate fi una înceată sau rapidă, poate avea dimensiuni variable sau aceeași formă și mărime. Unele au cicluri de creștere în timp ce altele își reduc dimensiunea singure. Unele fibroame prezente înainte de sarcină, își reduc dimensiunile după naștere pe măsură ce uterul revine la normal. 

Factori de risc în fibromul uterin

Există mai mulți factori de risc pe lângă vârsta femeii (afectează femeile aflate la vârstă reproductivă) care pot crește probabilitatea de a dezvolta fibrom uterin. Mai jos sunt câțiva dintre ei:

• ereditatea – dacă mama sau sora au fibrom uterin există un risc mai mare să ai boala
• prima menstruatie la o vârstă fragedă
• obezitatea
• deficitul de vitamina D
• o dietă în care predomină carnea roșie și se consumă cantități mici de legume verzi
• un consum redus de fructe și lactate
• consumul excesiv de alcool (în special, bere)

Care sunt simptomele fibromului uterin

Multe femei cu fibrom uterin nu au simptome. În cazul celor la care apar simptomele pot fi influențate de localizarea, mărimea și numărul de fibroame. Atunci când apar simptomele acestea includ:

• sângerări menstruale abundente
• menstre care țin mai mult de o săptămână
• senzația de presiune pelvină sau durere acută
• urinări frecvente și dureroase
• constipație
• durere de spate sau picioare
• durere în timpul actului sexual
• umflarea abdomenului

Complicații ale fibromului uterin

Lăsat netratat, fibromul uterin poate produce disconfort și sângerări abundente care pot necesita intervenția chirurgicală. 

De asemenea, există un risc mai mare de ștrangulare a fibromului, un alt lucru care poate cauza blocare vaselor de sânge și necesită operație. 

Alteori, fibromul uterin poate crește riscul de anemie și infecții urinare (dacă fibromul apasă pe vezica urinară). Foarte rar, există riscul de infertilitate. 

Riscuri în sarcină

Fibromul uterin poate veni cu propriile complicații dacă ești însărcinată. Există un risc mai mare de ruptură de placentă sau de naștere prematură motiv pentru care este recomandat să mergi periodic la medic pentru a vedea evoluția bolii. 

Tipuri de fibrom uterin

Fibromul uterin se clasifică, de cele mai multe ori, în funcție de localizarea sa la nivelul uterului. Astfel există patru tipuri de fibrom uterin:

• Fibrom uterin intramural – cel mai comun tip de fibrom; apare pe o porțiune a peretelui muscular al uterului și se poate întinde pe întreg peretele uterin
• Fibrom uterin subseros – apare la exteriorul uterului iar atunci când crește mult face uterul să pară mai mare pe laterală
• Fibrom uterin submucos – se dezvoltă de-a lungul miometrului, pe interiorul pereților uterului. Apare rar și cauzează sângerări menstruale abundente și un risc mai mare de infertilitate
• Fibrom uterin intraligamentar – afectează ligamentele care susțin uterul și colul uterin. Este foarte rar

Cum este diagnosticat fibromul uterin

În cele mai multe cazuri, fibromul este descoperit în urma unui control de rutină. Doctorul poate descoperi anumite anomalii la nivelul uterului care ar putea fi indicii ale prezenței fibromului. Pentru a confirma acest diagnostic s-au putea să fie nevoie de teste precum:

• Ecografie – implică realizarea unei imagini a uterului și poate ajuta la măsurarea fibromului. Doctorul mișcă aparatul ecograf pe abdomen (transabdominal) sau în interiorul vaginului (transvaginal) pentru a obține o imagine cât mai clară a uterului
• Teste de sânge – pentru a vedea dacă ai anemie, boli ale sângelui sau afecțiuni tiroidiene ca urmare a pierderilor mari de sânge din timpul menstruației
• Test RMN – oferă indicii cu privire la mărimea și localizarea fibromului uterin, dacă există riscul de tumori sau pentru a vedea care este cel mai potrivit tratament. Acest test se aplică în special femeilor care au uterul mare sau în cazul celor care se apropie de menopauză
• Histerosonografie – folosește o soluție salină sterilă pentru a observa în detaliu fibromul submucos și membrana uterină în cazul femeilor care vor să rămână însărcinate
• Histerosalpingografie – implică folosirea unui colorant natural pentru a scoate în evidență cavitatea uterină și tubii falopieni în timpul testelor de imaginistică. Este recomandată în cazurile de infertilitate ușoară. Doctorul poate afla prin intermediul acestui test dacă tubii falopieni sunt deschiși sau vătămați și poate indica prezența fibromului submucos
• Histeroscopie – doctorul va introduce un telescop minuscul prin colul uterin în uter. Mai apoi va injecta o soluție salină pentru a observa pereții uterului și deschiderea tubilor falopieni

Tratamentul fibromului uterin

Nu există o singură formă de tratament pentru fibromul uterin. Acesta depinde de simptome și de mărimea și locul fibromului. 

Tratament medicamentos

În majoritatea cazurilor, femeile nu au simptome care să indice prezența fibromului. În această situație este recomandat să mergi periodic la medic pentru consult în vederea prevenirii dezvoltării periculoase a fibromului. 

De regulă, medicamentele pentru tratarea fibromului uterin acționează asupra regularizării ciclului menstrual, elimină sângerările abundente și reglează producția de hormoni. Nu elimină fibromul însă îi pot reduce din dimensiuni. Principalele medicamente recomandate sunt:

• Hormoni agoniști de gonadotropină – blochează producția de estrogen și progesteron punând organismul într-o pseudo-menopauză. Menstruația încetează, anemia începe să dispară, iar fibromul își reduce dimensiunile. Majoritatea femeilor care iau astfel de medicamente se confruntă cu bufeuri. Medicamentul este recomandat pe termen scurt (cel mult șase luni) deoarece altfel pot apărea probleme osoase
• Dispozitiv intrauterin cu eliberare de progestin – reduce din sângerările abundente care apar ca un simptom al fibromului și previne sarcina. Nu reduce din dimensiunea fibromului
• Acid tranexamic – este recomandat în menstrele abundente
• Contraceptive orale – țin sub control menstrele abundente
• Medicamentele antiinflamatoare (de exemplu, ibuprofen sau naproxen) ajută la reducerea durerii asociate fibromului însă nu reduc dimensiunea sau și nu au un impact asupra menstrelor abundente
• Suplimente cu fier – dacă ai anemie sau sângerări abundente

Intervenții non-chirurgicale pentru tratarea fibromului uterin

Intervențiile non-chirurgicale sunt recomandate pentru a distruge fibromul uterin fără a fi necesară îndepărtarea sa. Mai jos sunt principalele proceduri non-chirurgicale pentru a trata fibromul uterin:

• Embolizarea arterelor uterine – doctorul injectează mici particule în arterele care alimentează uterul astfel tăind fluxul de sânge care ajunge la fibrom; drept urmare acesta își reduce dimensiunea și moare
• Mioliză – o procedură laparoscopică, cu radiofrecvență sau laser care distruge fibromul prin diminuarea vaselor de sânge care îl hrănesc. O procedură asemănătoare numită criomioliză îngheață fibromul
• Miomectomie laparoscopică sau robotică – medicul chirurg îndepărtează fibromul cu ajutorul unui sistem laparoscopic sau robotic printr-o incizie minimă în abdomen
• Miomectomie histeroscopică – este recomandată dacă este vorba de fibrom uterin submucos. Doctorul îndepărtează fibromul prin introducerea unor instrumente medicale prin vagin și apoi prin colul uterin
• Ablație endometrială – acest tratament constă în folosirea căldurii, a electricității sau a energiei cu microunde pentru a distruge membrana uterului; menstruația va dispărea sau fluxul sanguin va fi redus mult. Această procedură reduce fibromul submucos însă nu are efect asupra fibromului care se află în afara membranei uterului. Există un risc mai mic de sarcină după această procedură însă tot trebuie să apelezi la prezervativ sau anticoncepționale pentru a preveni o sarcină ectopică (în afara uterului)

Intervenții chirurgicale pentru tratarea fibromului uterin

În ceea ce privește intervențiile chirurgicale care pot ajuta la tratarea fibromului uterin, pe listă intră:

• Miomectomie abdominală – dacă este vorba de mai multe fibroame, sunt de mari dimensiuni sau au pătruns mult în uter, doctorul va face o incizie abdominală pentru a le îndepărta. Este asociată unui risc mai mare de infertilitate
• Histerectomie – o operație prin care este îndepărtat uterul; este singura soluție permanentă de a scăpa de fibromul uterin. Dacă apelezi la histerectomie nu vei mai putea avea copii

Tratament naturist pentru fibromul uterin

În cazurile ușoare de fibrom uterin poți apela la metodele naturiste de tratament. Acestea vor ameliora simptomele, însă nu există studii care să confirme diminuarea fibromului prin tratament naturist. Mai jos sunt câteva modalități naturiste pentru a ține sub control fibromul uterin:

• Uleiul de pește – conține cantități importante de acizi grași Omega 3 care reduc inflamațiile și durerea resimțită și împiedică răspândirea fibromului. Este indicat să consumi în jur de 1000 mg de ulei de pește pe zi
• Uleiul de semințe de in – ajută la reducerea inflamațiile însă nu trebuie consumat mai mult de o lingură pe zi
• Armurariul – ajută la detoxifierea ficatului și reglează nivelul hormonilor din organism
• Uleiul esențial de cimbru sau salvie – echilibrează nivelul hormonilor reproducători și reduce din sângerările abundente
• Frunzele de zmeură – reduc fluxul sanguin în timpul menstruației și tonifică musculatura uterului. În special ceaiul de zmeură este indicat în tratarea problemelor aparatului reproducător

Fibromul uterin poate cauza dureri greu de suportat în timpul menstruației și afectează de cele mai multe ori viața socială a femeilor. În acest context pot apărea depresia și anxietatea, viața sexuală este afectată ca urmare a durerii apărute în timpul contactului sexual. Pentru a limita aceste neplăceri este bine să te adresezi medicului din timp și să realizezi investigațiile recomandate pentru a putea reveni cât mai repede la activitățile de zi cu zi. 

Bibliografie

• High cumulative incidence of uterine leiomyoma in black and white women: ultrasound evidence, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12548202 
• The Genetic Bases of Uterine Fibroids; A Review, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3719293/ 
• Circulating Sex Hormones and Risk of Uterine Fibroids: Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4701845/ 
• Hormones and pathogenesis of uterine fibroids, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26725037 
• Epidemiology and Risk Factors of Uterine Fibroids, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29054502 
• Uterine fibroids – what’s new, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5721931/ 
• Uterine fibroids in pregnancy: prevalence, clinical presentation, associated factors and outcomes at the Limbe and Buea Regional Hospitals, Cameroon: a cross-sectional study, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6293543/ 
• An intramural uterine fibroid became submucosal in the puerperium – proposed probable mechanism: a case report, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5878936/
• A US population-based study of uterine fibroid diagnosis incidence, trends, and prevalence: 2005 through 2014, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30291840 
• Omega-3 fatty acids (fish oil) as an anti-inflammatory: an alternative to nonsteroidal anti-inflammatory drugs for discogenic pain, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16531187 
• Effect of Flaxseed Intervention on Inflammatory Marker C-Reactive Protein: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4808865/ 
• Antiosteoclastic Activity of Milk Thistle Extract after Ovariectomy to Suppress Estrogen Deficiency-Induced Osteoporosis, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3678416/ 
• Estrogen and progestin bioactivity of foods, herbs, and spices, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9492350 
• The effects of commercial preparations of red raspberry leaf on the contractility of the rat’s uterus in vitro, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20220111

Sursa foto: Shutterstock

The post Fibromul uterin: cauze, simptome, tratament appeared first on WomenOnTop.

Ce este endometrioza?
Care sunt cauzele apariției endometriozei?
Ce zone sau organe sunt afectate de endometrioză?
Cum afectează endometrioza fertilitatea?
De câte tipuri este endometrioza?
Ce simptome are endometrioza?
Cum este diagnosticată endometrioza?
Cum este tratată endometrioza?
Cum poate fi prevenită endometrioza?
Care sunt cele mai răspândite mituri despre endometrioză?

Ce este endometrioza?

Endometrioza apare ca urmare a dezvoltării endometrului în afara zonei în care apare în mod normal. 

Endometrul este un țesut care căptușește uterul iar în timpul sarcinii își mărește dimensiunea pentru a susține dezvoltarea sarcinii. În absența sarcinii, parte din endometru este eliminat prin intermediul menstruației. Endometrioza apare atunci când endometrul apare pe ovare, trompe uterine, intestine sau organele din cavitatea abdominală (foarte rar se răspândește mai sus de zona pelvină). 

Presiunea pusă asupra nervilor dar și schimbările hormonale din timpul menstruației afectează și endometrul iar zona din jur devine inflamată și dureroasă. Neavând unde se duce, endometrul crescut greșit se acumulează iar durerea continuă să persiste. 

Care sunt cauzele apariției endometriozei?

Specialiștii nu știu cu certitudine care sunt cauzele exacte ale apariției endometriozei. O primă ipoteză spună că boala apare din cauza inversării fluxului menstrual (menstruație retrogradă) și depozitarea endometrului în afara uterului. 

O altă posibilă variantă constă în existența unor celule endometriale primitive în afara uterului care ajung să se dezvolte în cazul unor femei (nu se știe de ce). 

A treia ipoteză spune că circulația sanguină a dus la relocarea unor celule endometriale în afara uterului (acest lucru apare foarte rar chiar și în cazul pacientelor cu endometrioză). 

Factori de risc în endometrioză

Factorii de risc joacă un rol important în endometrioză. Dacă mama sau o soră are boala este foarte posibil să te confrunți și tu cu ea. De asemenea, boala este asociată unei deficiențe a sistemului imunitar și unui nivel crescut al estrogenului din organism. În general, endometrioza apare la femeile cu vârsta cuprinsă între 25 și 40 de ani care au următoarele probleme de sănătate:

• Un ciclu menstrual mai mic de 28 zile
• O menstruație mai lungă de 7 zile
• Prima menstră înainte de 12 ani
• Existența unor anomalii uterinele congenitale care dereglează fluxul menstrual
• O structură anormală a colului uterin sau a vaginului care dereglează menstruația
• Variații ale nivelului estrogenului odată cu apariția menopauzei
• Un indice de masă corporală subnormal
• Nu ai avut un copil

Care sunt complicațiile asociate endometriozei?

Principala complicație asociată endometriozei este infertilitatea. Între 30 și 50% dintre femeile cu endometrioză au dificultăți atunci când vor să aibă un copil. 

Sarcina apare atunci când un ovul este eliberat de ovare, trece prin trompele uterine, este fertilizat de un spermatozoid și se atașează de peretele uterului pentru a se dezvolta. 

În cazul persoanelor cu endometrioză, trompele uterine care facilitează unirea ovulului cu spermatozoidul sunt obstrucționate. Dacă vrei să ai un copil, doctorii te sfătuiesc să ai unul cât mai devreme, deoarece endometrioza se agravează odată cu trecerea timpului. 

O altă complicație asociată endometriozei este un risc mai mare de cancer ovarian. Boala crește riscul de cancer ovarian, însă acest risc continuă să fie redus. 

Ce zone sau organe sunt afectate de endometrioză?

În principiu, orice organ din zona abdominală poate fi afectat de endometrioză însă, de regulă, sunt afectate uterul și ovarele, vezica urinară, intestinul subțire, rectul și foarte rar organele aflate la distanță (de exemplu, ficatul, cecul sau apendicele). 

Cum afectează endometrioza fertilitatea femeilor?

Endometrioza afectează fertilitate în două moduri; unul funcțional, care apare ca urmarea a unei anomalii imunologice, iar celalalt structural sau anatomic. 

Aceasta din urmă apare atunci când endometrioza afectează structura unor organe implicate direct în reproducere (endometrioza afectează trompele uterine și ovarele).

De câte tipuri este endometrioza?

Endometrioza este de patru tipuri, după cum urmează:

• Endometrioză peritoneală superficială – în acest caz, țesutul endometrial se atașează de peritoneu (membrana care căptușește abdomenul și pereții organelor din cavitatea abdominală). Este considerată cea mai puțin severă formă de endometrioză
• Chisturi ovariene endometriozice – constau într-un grup de chisturi cu un conținut vâscos și ciocolatiu care se află în apropierea unuia sau ambelor ovare. Pot ajunge până la 10-15 cm lungime
• Endometrioză profundă – este un tip de endometrioză în care boala nu afectează doar pereții organelor ci și organele în sine, mai întâi la nivel structural apoi la nivel funcțional. Această formă de endometrioză afectează vezica urinară, rectul, intestinele și ureterul. Într-o formă severă a bolii apare fenomenul de “pelvis înghețat” în care organele au probleme majore ca urmare a endometriozei (afectează 1-5% dintre paciente)
• Endometrioza pereților abdominali – așa cum îi spune și numele, țesutul endometrial se dezvoltă pe pereții abdomenului. Apare, de regulă, după cezariană, în locul cicatricei postoperatorii

Ce simptome are endometrioza?

Endometrioza este o boală cronică manifestată prin simptome foarte intense, ușoare sau chiar absente cu totul (cele mai multe paciente se confruntă cu simptome severe și pot fi afectate de infertilitate). Mai jos sunt principalele simptome ale endometriozei:

• Dureri pelviene anterioare în timpul menstruației
• Dureri în timpul urinării și defecării
• Sânge în urină și fecale
• Durere de spate
• Durere în timpul actului sexual
• Sângerări după sex
• Crampe abdominale dureroase
• Diaree sau constipație
• Balonare
• Menstre abundente și mai lungi de 7 zile
• Menstre neregulate
• Oboseală cronică
• Infertilitate (30-50% dintre femeile cu endometrioză sunt afectate)

Cum este diagnosticată endometrioza?

Primele bănuieli asupra bolii apar după anamneză. Această presupune o discuție cu doctorul cu privire la regularitatea menstrelor și evoluția lor, a durerii după sex sau a dificultății de a rămâne însărcinată. 

Examenul fizic pelvin poate dezvălui anumite anomalii anatomice sau deviații în cazurile avansate ale bolii (este afectată elasticitatea zonei pelvine și mobilitate organelor). Ecografiile transvaginale pot depista chisturile endometriozice ovariene. Mai jos sunt alte tipuri de analize și investigații necesare pentru a pune diagnosticul de endometrioză:

• Analize de sânge CA125 – analizele de sânge pot detecta prezența chisturilor ovariene (markerul CA125 din sânge are un nivel crescut dacă există această problemă de sănătate)
• Laparoscopie – ajută la vizualizarea efectelor bolii, unde este localizată și dacă s-a extins 
• Un istoric medical foarte detaliat în care doctorul va nota toate simptomele de care suferi tu și membrii apropiați din familie
• RMN – ajută la formarea unor imagini detaliate a organelor și țesuturilor din zona pelvină. Analiza este extrem de importantă mai ales în cazurile care necesită intervenții chirurgicale pentru extirparea chisturilor ovariene

Cum este tratată endometrioza?

Tratamentul endometriozei depinde mult de gravitatea simptomelor, de cât de avansată este boala, dar și de tipul de endometrioză. 

De exemplu, pentru endometrioza cu chisturi este recomandată îndepărtarea lor chirurgical, afecțiunea cronică necesită tratament de lungă durată iar boala recurentă cu simptome ușoare poate fi tratată naturist. Există inclusiv forme de tratament care reduc simptomele bolii și au ca obiectiv creșterea probabilității de maternitate.

În ce constă tratamentul hormonal al endometriozei?

Endometrioza nu apare în sarcină sau după menopauză, așa că doctorii au decis administrarea de hormoni, în special progesteron și progestative de sinteză, pentru a crea pentru organism senzația unei pseudosarcini și amelioarea simptomelor. Tratamentul este unul de durată și se bazează pe medicamente orale sau prin introducerea unui dispozitiv intrauterin pe bază de progestative. 

O altă soluție este reducerea producției de estrogen pentru a crea o pseudomenopauză (prin inhibarea hormonilor antagoniști sau agoniști de GnRH). Din păcate, această formă de tratament este însoțită de efecte adverse precum problemele osoase, motiv pentru care sunt recomandate doar pentru perioade mai mici de șase luni. 

În ce constă tratamentul pe bază de contraceptive?

Dacă ai endometrioză nu ar trebui să iei anticoncepționale orale pe bază de estrogen. Ele reduc din durerea menstruală, însă contribuie la evoluția bolii datorită conținutului de estrogen. Contraceptivele pe bază de progestative, pe de altă parte, induc o stare de pseudosarcină și încetinesc sau chiar stopează evoluția bolii. 

În ce constă tratamentul medicamentos pentru endometrioză?

Tratamentul medicamentos are drept obiectiv reducerea durerii și calmarea celorlalte simptome. Doctorul recomandată, de regulă, medicamente anti-inflamatoare (de exemplu, ibuprofen sau medicamente cu rețetă medicală). Uneori este indicată o combinație între terapia hormonală și medicația anti-inflamatoare. 

În ce condiții se realizează intervențiile chirurgicale pentru a trata endometrioza?

Atunci când vine vorba de chirurgie, procedura poate fi conservatoare sau radicală (histerectomie prin îndepărtarea ovarelor). Mai jos sunt câteva detalii despre fiecare în parte. 

Chirurgia conservatoare

Această formă de chirurgie este recomandată femeilor care vor să aibă un copil sau celor care manifestă dureri severe. Operația distruge țesutul ectopic fără a afecta organele reproducătoare. 

Laparoscopia

Este o metodă chirurgicală minim-invazivă folosită pentru a extirpa țesutul endometrial ectopic sau pentru a cauteriza zona. În cele mai multe cazuri, medicul apelează la un laser medical. 

Histerectomia

Dacă alte forme de tratament nu au succes, medicul chirurg va apela la histerectomie. Această procedură presupune îndepărtarea uterului (cu sau fără col uterin) și a ovarelor. 

Cum tratezi endometrioza prin metode naturiste?

Uneori remediile naturiste pot ameliora simptomele în cazurile de endometrioză care nu necesită intervenții chirurgicale sau terapie hormonală. Mai jos sunt câteva dintre cele mai folosire remedii naturiste pentru endometrioză:

• Curcumina – este principalul ingredient din turmeric și este cunoscută pentru rolul anti-inflamator. Potrivit unui studiu curcumina calmează simptomele endometriozei prin reducerea producției de estradiol
• Ghimbirul – există o serie de studii care spun că ghimbirul poate reduce din durerea asociată menstruației iar fitoterapeuții cred că poate fi eficient și pentru a calma endometrioza
• Mușețelul – poate reduce simptomele sindromului premenstrual și tratează sindromul de ovare polichistice și există posibilitatea ca ceaiul de mușețel să fie eficient și în calmarea durerii asociate endometriozei
• Levănțica – un studiu din 2012 a arătat că masajul cu ulei de levănțică diluat reduce crampele abdominale
• Menta – are rol antioxidant și poate reduce din intensitatea crampelor menstruale=

Ce schimbări ale stilului de viață sunt necesare pentru a trata endometrioza?

Un stil de viață echilibrat și sănătos este esențial pentru a preveni agravarea simptomelor. Mai jos sunt câteva recomandări în acest sens:

• Consumă alimente bogate în acizi grași Omega 3 și 6 – consumul de acizi grași benefici este asociat unui risc mai mic de inflamații
• Limitează consumul de alimente procesate sau bogate în zahăr sau sare – este bine să alegi fructe și legume proaspete, cereale integrale, nuci și semințe. Evită pe cât posibil carbohidrații rafinați (din pâine, paste, produse de patiserie)
• Consumă alimente bogate în antioxidanți – acești compuși reduc din durerea pelvină. Antioxidanții se găsesc, mai ales, în fructe și legume
• Redu consumul de alimente cu grăsimi saturate sau trans – studiile spun că riscul de endometrioză crește cu până la 48% în cazul femeilor care consumă grăsimi nesănătoase
• Fă sport – activitatea fizică reglează fluxul menstrual și poate încetini evoluția bolii. Mai mult, sportul crește producția de endorfine iar acest lucru este asociat unui nivel mai redus al durerii
• Încearcă să faci meditație sau yoga – acestea te ajută să produci endorfine în mod natural și, în timp, reduc din intensitatea durerii resimțite
• Evită substanțele toxice – aici intră pesticide, ierbicidele și poluarea. Există studii care spun că substanțele toxice cresc riscul de endometrioză și agravează simptomele

Cum poate fi prevenită endometrioza?

Nu există o rețetă secretă prin care poți preveni endometrioza. Tot ce poți face este să reduci riscul de îmbolnăvire prin adoptarea unui ansamblu de practici sănătoase. Mai jos sunt câteva dintre ele:

• Fă mișcare – este recomandat să faci cel puțin 30 minute de sport în fiecare zi pentru a preveni apariția endometriozei
• Evită consumul de alcool – există studii care spun că alcoolul în exces poate crește nivelul estrogenului din sânge; un nivel crescut al estrogenului este asociat unui risc mai mare de endometrioză
• Adoptă o dietă sănătoasă și echilibrată, bogată în acizi grași Omega 3 – introdu în alimentație fructe, legume, nuci și semințe, carne slabă, pește. Potrivit unui studiu, femeile care consumă acizi grași Omega 3 au un risc cu până la 22% mai mic de a dezvolta endometrioză
• Limitează consumul de cofeină – studiile au arătat că un consum excesiv de cofeină (prezent în cafea, ceai verde și negru, sucurile cola, unele ciocolate) este asociat unui nivel mai mare al estrogenului din organism

Care sunt cele mai răspândite mituri despre endometrioză?

Ca și în cazul altor afecțiuni și în cazul endometriozei au apărut o serie de mituri (de multe ori false) care pot face multe femei să creadă că nu este o boală serioasă sau că trece de la sine. Mai jos sunt cele mai răspândite mituri despre endometrioză.

• “Este ușor de pus diagnosticul” – de fapt medicilor le este destul de dificil să diagnosticheze boala. Simptomele sunt similare mai multor afecțiuni ale sistemului reproducător, motiv pentru care sunt necesare mai multe analize pentru a pune diagnosticul corect
• “Este perfect normal ca menstruația să fie foarte dureroasă” – crampele abdominale sunt normale în menstruație însă ele nu trebuie să te împiedice să îți desfășori activitățile zilnice. Dacă durerea este prea puternică sau dacă analgezicele nu au efect este bine să mergi la ginecolog
• “Îți dai seama că ai endometrioză după simptome” – deși boala se dezvăluie în cele mai multe cazuri prin simptome există și cazuri de endometrioză fără simptome
• “Endometrioza nu are leac” – deși nu există un mod de a vindeca boala în sensul tradițional al cuvântului există o serie de forme de tratament care variază de la medicamente și terapie hormonală la intervenții chirurgicale și remedii naturiste
• “Endometrioza este doar o menstruație mai abundentă” – dacă ai endometrioză există un risc de sângerare mai abundentă în timpul menstruației însă nu mereu, iar pe lângă sângerarea abundentă apar și alte simptome specifice
• “Sângerările abundente înseamnă că ai endometrioză” – nu neapărat. Deși este o posibilă cauză, sângerările abundente pot fi asociate polipilor, problemelor cu tiroida, sarcinii sau unei forme de cancer
• “Dacă ai endometrioză nu poți rămâne însărcinată” – nu neapărat. Majoritatea femeilor bolnave pot avea copii, deși cazurile mai grave (sunt în minoritate) sunt asociate infertilității
• “Dacă porți tampoane riști să ai endometrioză” – nu există niciun studiu care să spună acest lucru. Mitul a apărut probabil din cauza substanțelor folosite pentru albirea tampoanelor, însă autoritățile au concluzionat că nu există un nivel periculos de “înălbitori”. Pe de altă parte, există un alt mit care spune că folosirea tampoanelor reduce riscul de endometrioză. Ca și mai devreme acest lucru este fals

Endometrioza afectează aproximativ 10% dintre femei. Din cauza normalizării ideii de durere în timpul menstruației, multe femei nu apelează la ginecolog nici măcar atunci când durerea le țintuiește la pat. Dacă ai recunoscut simptomele este bine să te adresezi medicului pentru a-ți recomanda cel mai potrivit tratament. 

Sursa foto: Shutterstock

The post Ce este endometrioza și cum poate fi tratată? appeared first on WomenOnTop.

Cum funcționează un test de sarcină?
Când este indicat să faci testul de sarcină?
De câte tipuri este testul de sarcină?
Cum se folosește testul de sarcină?
Cum interpretezi rezultatul?
Ce înseamnă rezultatele fals-pozitive?
Ce înseamnă rezultatele fals-negative?
Cât de precis este un test de sarcină?
Ce medicamente pot afecta rezultatul testului?

Cum funcționează un test de sarcină?

Un test de sarcină detectează Gonadotropină Corionică Umană (HCG), cunoscut și drept hormonul sarcinii. Acest hormon este prezent în sânge și urină la 6-10 zile de la fertilizare, după ce ovulul fertilizat s-a atașat de pereții uterului. 

Testul în sine constă într-o bandă care absoarbe urina pentru a identifica prezența sau absența HCG în urină. Un nivel sub 5 mlU/ml indică un test de sarcină negativ, iar un nivel al HCG peste 35 mlU/ml indică un test de sarcină pozitiv. 

Când este indicat să faci testul de sarcină?

Poți face testul de sarcină atunci când ți-a întârziat menstruația – atunci funcționează cel mai bine. 

Cu cât știi mai repede dacă ești însărcinată, cu atât ai mai mult timp la dispoziție să te gândești la opțiunile tale. În general este recomandat să faci testul de sarcină la 10 zile după sexul neprotejat. 

Aceste rezultate nu sunt 100% sigure și există riscul de rezultate fals-pozitive sau fals-negative. 

Dacă, de exemplu, ai menstre neregulate sau acestea lipsesc cu totul, cel mai bine (pentru o siguranță mai mare) este să faci testul de sarcină la 3 săptămâni de la sexul neprotejat. Mai jos sunt principalele cazuri în care ar trebui să faci testul de sarcină:

• Dacă ți-a întârziat menstruația – dacă nu urmărești evoluția menstruației cu atenție, este dificil să îți dai seama dacă ți-a întârziat. Majoritatea femeilor au un ciclu de 28 zile. Cea mai la îndemână soluție este să faci testul dacă a trecut mai mult de o lună de la ultima menstruație. Este bine de știut că menstruația poate întârzia și ca urmare a stresului, dietei neregulate, exercițiilor fizice intense sau dacă suferi de o boală cronică. De asemenea, este bine să fii atentă la fluxul sanguin. De multe ori, femeile abia însărcinate au sângerări ușoare sau mici pete în primele săptămâni, atunci când ovulul fecundat se atașează de pereții uterului
• Dacă ai crampe abdominale – atunci când ai crampe abdominale dar menstruația nu mai apare, cel mai bine este să faci testul de sarcină
• Dacă sânii te dor – pe măsură ce sarcina începe să se dezvolte, corpul produce mai mult estrogen și progesteron. Există riscul de dureri ale sânilor, dar și ca aceștia să pară mai mari, datorită fluxului sanguin crescut în această regiune. Sfârcurile pot fi dureroase, iar venele vizibile să fie mai închise la culoare. Pentru că durerile de sâni apar și în primele zile ale menstruației, acest lucru nu indică mereu sarcină. 
• Dacă ai și alte simptome – primele zile de sarcină se pot manifesta prin senzație de greață, detestarea unor alimente, senzația de extenuare fizică, urinări frecvente. Aceste simptome se mențin până la reglarea nivelului HCG, în primul trimestru
• Dacă metoda contraceptivă folosită a dat greș – fie că folosești prezervativ sau anticoncepționale, acestea nu îți oferă protecție 100% împotriva sarcinii. Cu alte cuvinte, va exista întotdeauna un risc minor de sarcină, oricâte măsuri contraceptive ți-ai lua. Potrivit Planned Parenthood, 9 din 100 de femei pot rămâne însărcinate dacă nu urmează cu atenție instrucțiunile medicului atunci când vine vorba de anticoncepționale. În ceea ce privește prezervativul, 18 din 100 de femei care se bazează doar pe prezervativul masculin rămân însărcinate în fiecare an. Pentru mai multă siguranță în acest sens, ginecologii recomandă dispozitivele intrauterine; folosirea acestora se soldează cu mai puțin de o sarcină la fiecare 100 de femei care folosesc această metodă contraceptivă

La câte zile se face testul de sarcină?

Deși majoritatea testelor de sarcină promit rezultate sigure încă de la primele zile de întârziere a menstruației, este recomandat să faci testul la aproximativ o săptămână după ce ai observat întârzierea menstruației. 

Acest lucru este recomandat mai ales în cazul femeilor care au menstre neregulate, care pot apărea pe fond de stres, alimentație neregulată sau un stil de viață dezorganizat.  

În ce parte a zilei trebuie să faci testul de sarcină?

Rezultatul testului de sarcină poate fi influențat și de perioada din zi în care îl faci. În general, este recomandat să faci testul în primele ore ale dimineții (preferabil, la prima urină) deoarece atunci HCG are concentrația cea mai mare. 

De câte tipuri este testul de sarcină?

Testul de sarcină se poate face prin testarea urinii sau a sângelui. Testul de sarcină pe bază de urină poate fi luat de la supermarket sau farmacie. Îl poți face imediat sau la câteva zile de la întârzierea menstruației. 

Analiza de sânge presupune prelevarea unei probe de sânge, preferabil în primele ore ale dimineții. Proba este apoi trimisă pentru testare la laborator. Rezultatele le vei primi în 1-2 zile. 

Cum se folosește testul de sarcină?

Testarea în sine este destul de simplă. Introdu în test o cantitate mică de urină. Pune testul pe o suprafață orizontală și așteaptă aproximativ 5 minute (timpul poate varia așa că citește instrucțiunile de pe ambalaj cu atenție) pentru rezultate. 

Dacă testul este pozitiv, este bine să mergi la medic pentru a confirma printr-un test de sânge.

Cum interpretezi rezultatul?

Majoritatea testelor de sarcină funcționează pe același principiu. Dacă apare o liniuță roșie (în dreptul simbolului C) înseamnă că rezultatul este negativ (deci nu ești însărcinată). Două liniuțe (în dreptul simbolurilor C și T) indică un rezultat pozitiv. Dacă liniuța roșie nu apare sau dacă apare doar în dreptul simbolului T, testul este incert și trebuie repetat. 

Ce înseamnă rezultatele fals-pozitive?

De regulă, prezența liniuței pe testul de sarcină indică prezența sarcinii, însă există lucruri care pot influența testul (de exemplu, prezența unei tumori ovariene, afecțiuni ale ficatului sau rinichilor, un avort spontan) creând un rezultat fals-pozitiv. 

De asemenea, dacă urmezi un tratament cu hormoni HCG pentru a stimula ovulația pot apărea rezultate fals-pozitive. 

Mai mult, unele femei la perimenopauză au un nivel crescut al HCG, astfel că pot apărea rezultate fals-pozitive dacă faci testul. Pentru a lămuri situația este bine să vorbești cu un ginecolog. 

Ce înseamnă rezultatele fals-negative?

Un rezultat negativ înseamnă, de regulă, absența sarcinii, însă pot exista cazuri de rezultate fals-negative. 

De exemplu, atunci când testul nu a fost făcut corect, dacă urina este prea diluată, dacă testul este expirat sau dacă l-ai făcut prea devreme (la 1-2 zile după întârzierea menstruației sau nu ai așteptat timpul indicat pe ambalaj). 

Un alt lucru care poate influența rezultatul, este sensibilitatea testului la prezența hormonului HCG. 

Acest lucru poate determina un rezultat fals-negativ. De asemenea, dacă ai colectat urina mult prea devreme (mai mult de 30 minute) înainte de a face testul există un risc mai mare de rezultate fals-negative. 

Pentru mai multă liniște sufletească este recomandat să mergi la ginecolog pentru realizarea unor teste suplimentare. 

Cât de precis este un test de sarcină?

Dacă ești atentă la instrucțiunile de pe ambalaj și urmezi indicațiile cu atenție, testul de sarcină are o acuratețe de 90-99%. 

Pentru a alege un test de sarcină potrivit este bine să te consulți cu farmacistul. Prețul mai mare este, de regulă, asociat unei calități mai bune a produsului și unei sensibilități mai mari la hormonul HCG. 

Dacă tot nu ești sigură, poți merge la ginecolog pentru un test de sânge și o ecografie transvaginală (se realizează la trei săptămâni de la întârzierea menstruației) pentru a confirma sau infirma prezența sarcinii. 

Ce medicamente pot afecta rezultatul testului?

Rezultatul testului de sarcină poate fi afectat de unele medicamente pentru tratarea infertilității (în special clomifen sau pregnyl) sau de medicamente care conțin HCG. Anticoncepționalele orale sau antibioticele nu afectează acuratețea testului.

Realizat corect, testul de sarcină te ajută să afli dacă ești însărcinată. Urmărește cu atenție indicațiile de pe ambalaj și vei afla cu cea mai mare acuratețe răspunsul. Dacă nu este conclusiv, mergi la un ginecolog pentru analize suplimentare. 

Sursa foto: Shutterstock

The post Cum funcționează testul de sarcină și ce înseamnă rezultatele? appeared first on WomenOnTop.

The post Totul despre lenjeria modelatoare appeared first on WomenOnTop.

Ce este sindromul de ovare polichistice?
Care sunt simptomele ovarelor polichistice?
Care sunt riscurile asociate ovarelor polichistice?
Care sunt cauzele ovarelor polichistice?
Cum afectează sarcina?
Cum este diagnosticat sindromul de ovare polichistice?
În ce constă tratamentul ovarelor polichistice?

Ce este sindromul de ovare polichistice?

Potrivit datelor oficiale, circa 70% dintre femei nu știu că suferă de sindromul de ovare polichistice până când nu merg la doctor pentru a vedea de ce nu pot rămâne însărcinate. 

Sindromul de ovare polichistice afectează ovarelor femeilor (aceste organe reproductive produc estrogen și progesteron pentru a regla ciclul menstrual). 

Pacientele afectate au ovare care conțin mici foliculi umpluți cu lichid. În mod normal, în cadrul acestor foliculi se dezvoltă ovulele. În cazul bolnavelor, ovulele nu mai ajung să se maturizeze și astfel ovulația nu mai are loc. 

Lipsa ovulației dezechilibrează nivelul estrogenului, al progesteronului, a hormonului de stimulare foliculară și a hormonului luteinizat, iar menstruația devine neregulată. Hormonii androgeni ajung să fie mai abundenți și drept urmare apare un exces de păr facial sau corporal. 

Care sunt simptomele ovarelor polichistice?

De regulă, simptomele sindromului de ovare polichistice apar până la 20 ani. Pentru unele femei, simptomele sunt mai ușoare sau mai severe iar în unele cazuri pot lipsi cu totul. Totuși, atunci când apar, simptomele ovarelor polichistice includ:

• Menstruații neregulate sau chiar absente (mai ales în cazul în care hormonii masculini au concentrații foarte mari) – o anomalie este să ai nouă menstre pe zi și o diferență mai mare de 35 zile între cicluri
• Probleme sau imposibilitatea de a rămâne însărcinată
• Exces de păr pe față, spate, fese sau piept (afectează 70% dintre femeile cu sindrom de ovare polichistice)
• Îngrășare (80% dintre femeile cu ovare polichistice sunt supraponderale sau obeze)
• Ten acneic
• Subțierea firului de păr sau chiar pierderea de păr
• Închiderea la culoare a pielii din jurul gâtului, a zonei inghinale sau sub sâni
• Dureri de cap

Care sunt riscurile asociate ovarelor polichistice?

Femeile care suferă de ovare polichistice au un risc mai mare de a suferi și de alte probleme de sănătate:

• Diabet – mai bine de 50% dintre femeile cu ovare polichistice au diabet sau prediabet înainte de vârsta de 40 ani
• Hipertensiune articulară – femeile cu ovare polichistice au un risc mai mare de hipertensiune prin comparație cu persoanele sănătoase de aceeași vârstă. La rândul ei, hipertensiunea articulară este asociată unui risc mai mare de boli de inimă și atac vascular cerebral
• Un nivel crescut al colesterolului “rău” și un nivel redus al colesterolului “bun” – colesterolul “rău” crește riscul de boli cardiovasculare
• Apnee în somn – constă în pauze de respirație care întrerup somnului. Surplusul de kilograme duce la apnee în somn, iar cum majoritatea femeilor cu sindrom de ovare polichistice sunt supraponderale (peste 80%), apneea în somn este o consecință
• Depresie și anxietate – nu se știe exact care este cauza acestei legături, însă doctorii o pun pe seama dezechilibrelor hormonale și a frustrării resimțite din cauza îngrășării și a prezenței inestetice a surplusului de păr. Mai mult, potrivit unui studiu, sindromul de ovare polichistice alterează nivelul serotoninei din creier (un neurotransmițător a cărui nivel redus este direct legat de anxietate și depresie)
• Cancer endometrial – problemele de ovulație, obezitatea și diabetul reprezintă, cumulați, factori de risc pentru cancerul endometrial (care afectează țesutul care căptușește uterul)

Care sunt cauzele ovarelor polichistice?

Cauzele ovarelor polichistice sunt necunoscute însă doctorii cred că dezechilibrele hormonale au o influență majoră. Mai jos sunt alte posibile cauze ale sindromului de ovare polichistice:

• Rezistența la insulină – dacă organismul devine rezistent la acțiunea insulinei, crește nivelul zahărului din sânge și stimulează o producție și mai mare de insulină. Pe termen lung, apare diabetul de tip 2. De asemenea, excesul de insulină este asociat unei producții mai mari de hormoni masculini fapt care reduce șansele de ovulație
• Inflamații – femeile cu ovare polichistice au o predispoziție la un tip special de inflamații care stimulează producția de hormoni masculini
• Ereditatea – femeile cu mame care au ovare polichistice au un risc mai mare de a avea boala
• Exces de hormoni androgeni (masculini) – un nivel prea mare al hormonilor masculini la femei duce la dereglarea ciclului menstrual, determină un exces de pilozitate și crește riscul de acnee

Cum afectează sarcina?

Sindromul de ovare polichistice dă peste cap ciclul menstrual normal și cauzează probleme dacă vrei să rămâi însărcinată. Studiile spun că între 70 și 80% dintre femeile cu ovare polichistice se confruntă cu probleme de fertilitate. 

De asemenea, femeile cu ovare polichistice au un risc de două ori mai mare pentru naștere prematură, dar și un risc mai mare de pierdere de sarcină, hipertensiune arterială în sarcină și diabet gestațional.

Persoanele afectate de ovare polichistice pot rămâne însărcinate dacă apelează la tratamente care le îmbunătățesc ovulația. Pierderea kilogramelor în plus și reglarea tensiunii articulare reprezintă alte măsuri care cresc șansele unei sarcini normale. 

Cum este diagnosticat sindromul de ovare polichistice?

Nu există un singur test pentru a diagnostica sindromul de ovare polichistice. Doctorul va trece în revistă istoricul medical inclusiv schimbările menstruale și variațiile de greutate. Este posibil să fie nevoie de realizarea unor teste pentru a confirma boala. Mai jos sunt cele mai importante dintre ele:

• Examinare fizică – pentru a stabili nivelul tensiunii articulare, indicele de masă corporal și mărimea taliei. Doctorul va observa pielea pentru a vedea dacă există exces de păr, acneea și există decolorări ale pielii
• Examen pelvian – pentru a detecta semne ale unei producții ridicate de hormoni masculini (de exemplu, un clitoris mărit) precum și starea ovarelor (femeile cu ovare polichistice au ovarele mărite sau umflate)
• Ecografie pelvină – pentru a detecta eventualele chisturi prezente în ovare sau pentru a examina uterul (se poate observa dacă există riscul de cancer endometrial)
• Teste de sânge – pentru a vedea nivelul hormonilor androgeni (masculini) dar și pentru a detecta nivelul colesterolului sau al zahărului din sânge

În ce constă tratamentul ovarelor polichistice?

Sindromul de ovare polichistice nu are un antidot definitiv. Tot ce poți să faci este să ții simptomele sub control pentru a-ți crește șansele de a rămâne însărcinată. 

Schimbări ale stilului de viață

Cea mai eficientă modalitate de a reduce simptomele ovarelor polichistice este pierderea kilogramelor în plus printr-o combinație de mișcare și dietă cu un număr mai mic de calorii. Chiar și o reducere a greutății de doar 5-10% poate îmbunătăți semnificativ simptomele bolii. De asemenea, slăbirea crește eficiența medicamentelor și ajută la reducerea problemelor de fertilitate. 

Tratament medicamentos

Medicul îți va recomanda mai multe medicamente pentru a regla ciclul menstrual, pentru a stimula ovulația și pentru a reduce excesul de păr. Mai jos sunt principalele modalități de ameliorare a simptomelor sindromului de ovare polichistice:

• Pilule contraceptive combinate – pilulele care conțin estrogen și progesteron reduc nivelul hormonilor androgeni din organism și echilibrează nivelul estrogenului produs natural. Reglarea hormonală reduce riscul de cancer endometrial, excesul de păr corporal și acneea. Alternativ, poți apela la un plasture sau la un inel vaginal cu aceleași proporții de estrogen și progesteron
• Clomifen – un medicament antiestrogen care trebuie luat în prima parte a ciclului menstrual
• Letrozol – un medicament împotriva cancerului de sân care stimulează activitatea ovarelor
• Metformin – un medicament pentru a ține sub control diabetul și pentru a îmbunătăți rezistența la insulină. Dacă ai prediabet, metforminul reduce riscul de diabet de tip 2 și ajută în procesul de slăbire
• Spironolactonă – un medicament care blochează efectul hormonilor androgeni asupra pielii. Poate cauza defecte la naștere, deci trebuie luat alături de un contraceptiv. Nu este recomandat dacă vrei să rămâi însărcinată
• Eflornitină – o cremă pe bază de această substanță încetinește creșterea părului facial

Sindromul de ovare polichistice dereglează ciclul menstrual și îți poate pune piedici dacă încerci să rămâi însărcinată. Îmbinând câteva schimbări ale stilului de viață cu medicația recomandată de doctor, te vei putea bucura din nou de viață și chiar îți vei crește șansele de a avea un copil. 

Sursa foto:  Shutterstock

The post Sindromul de ovare polichistice: simptome, cauze, tratament appeared first on WomenOnTop.

Ce este glanda tiroidă?
Ce afecțiuni sunt asociate glandei tiroide?
De ce sunt femeile mai predispuse la probleme cu glanda tiroidă?
Care sunt simptomele asociate problemelor cu tiroida?
De ce analize este nevoie a confirma problemele cu glanda?
Cum pot fi tratate problemele de glandă tiroidă?
Care sunt complicațiile asociate problemelor de glandă?
Cum poți preveni apariția problemelor de glandă?

Ce este glanda tiroida?

Glanda tiroidă este un mic organ (sub formă de fluture), parte a sistemului endocrin, situată în partea din față a zonei gâtului, imediat sub mărul lui Adam. 

Tiroida conține doi lobi conectați printr-un pod (atunci când funcționează normal nu o simți). Funcția primordială a tiroidei este secreția de hormoni tiroidieni (cel mai important este numit tiroxină sau T4). 

Hormonii tiroidieni, odată secretați, ajung în organism și influențează metabolismul, creșterea, reglarea temperaturii corporale și dezvoltarea organelor, a țesuturilor și a sistemelor. În copilărie, o producție normală de hormoni tiroidieni este vitală pentru dezvoltarea creierului. 

Ce afecțiuni sunt asociate glandei tiroide?

Există mai multe tipuri de afecțiuni care pot apărea în cazul unei funcționări deficitare a glandei tiroide. Mai jos sunt cele mai răspândite dintre ele:

• Gușa tiroidiana – se referă la umflarea tiroidei. Gușa poate fi inofensivă, poate apărea ca urmare a unei deficiențe de iod sau ca un simptom altTiroiditei autoimune Hashimoto
• Hipertiroidism – apare atunci când există o producție excesivă de hormoni tiroidieni. Hipertiroidismul apare ca un simptom al bolii Graves sau din cauza unor noduli tiroidieni hiperactivi. Persoanele cu diabet de tip 1, anemie sau insuficiență renală au un risc mai mare de hipertiroidism
• Hipotiroidism – o afecțiune care apare atunci când tiroida produce o cantitate sub-normală de hormoni tiroidieni. De cele mai multe ori, hipotiroidismul apare ca urmare a existenței unei boli autoimune
• Cancer tiroidian – o formă rară de cancer dar care este vindecabil. Cancerul tiroidian este tratat printr-o combinație dintre intervenția chirurgicală (pentru a îndepărta tumora), terapie cu radiații și tratament hormonal
• Noduli tiroidieni – reprezintă mase anormale de mici dimensiuni care apar la nivelul glandei tiroide. Sunt destul de comuni și foarte rar periculoși. Pot duce la hipertiroidism sau simptomele pot lipsi cu totul

De ce sunt femeile mai predispuse la probleme cu glanda tiroidă?

Deși milioane de bărbați se confruntă cu probleme tiroidiene, femeile sunt de 10 ori mai predispuse la dezechilibre tiroidiene. Motivele sunt, de multe ori, doar speculate. Doctorii cred că există o legătură între problemele tiroidiene și producția de hormoni feminini (majoritatea cazurilor de probleme tiroidiene apar la persoanele care au o proporție mai mare de estrogen decât de progesteron). Pentru multe femei, problemele cu tiroida apar în cazul unui dezechilibru hormonal general (de exemplu, în timpul sarcinii și după naștere sau atunci când sunt expuse pe o perioadă lungă de timp la stres fizic, emoțional sau mental). 

Ginecologii cred chiar că dezechilibrele hormonilor reproductivi care apar după sarcină, în perimenopauză și în menopauză pot declanșa problemele tiroidiene, în special hipotiroidismul (manifestat prin oboseală cronică, îngrășare și depresie). 

Mai mult, administrarea de estradiol fie pentru a trata anumite dezechilibre ale nivelului estrogenului din organism sau pe post de anticoncepțional poate cauza probleme de tiroidă. 

De asemenea, excesul ponderal asociat pubertății la femei este un alt factor care duce la dezechilibre hormonale deci poate fi asociate problemelor tiroidiene.

Care sunt simptomele asociate problemelor cu tiroida?

Problemele de tiroidă sunt destul de neplăcute prin cumulul de simptome. Mai jos sunt cele mai răspândite dintre ele:

• senzație generală de oboseală
• depresie
• probleme de concentrare
• slăbiciune musculară
• creșterea în greutate fără un motiv anume
• piele uscată și senzația de mâncărime
• păr fragil
• senzația de frig la extremități (mâini și picioare)
• menstruații abundente și mai frecvente
• un nivel ridicat al colesterolului din sânge
• dureri articulare
• hipotensiune articulară
• iritabilitate
• palpitații
• tremur
• transpirație excesivă
• sensibilitate la căldură

De ce analize este nevoie pentru a confirma problemele de glandă?

Pentru ca doctorul să confirme una dintre afecțiunile tiroidei este nevoie de realizarea a unul sau mai multe teste:

• Testul Anti-TPO – detectează un nivel anormal al unor proteine conținute în hormonii tiroidieni
• Ecografie – pentru a detecta anumite excrescențe la nivelul tiroidei
• RMN al tiroidei – doctorul va administra iod iar apoi va observa efectele sale asupra tiroidei
• Biopsie – este necesară pentru a confirma (sau infirma) existența cancerului tiroidian
• Test TSH (hormon de stimulare tiroidiană) – acest hormon este secretat de creier pentru a regla producția de hormoni tiroidieni. Un test de sânge va indica dacă TSH este ridicat (hipotiroidism) sau scăzut (hipertiroidism)
• Test pentru detectarea nivelul T3 (triiodotironină) și T4 (tiroxină) – aceștia sunt principalii hormoni tiroidieni; orice anomalie poate indica existența unei probleme de sănătate
• Tiroglobulină – o substanță secretată de tiroidă care poate indica dacă este vorba de cancer. Este un teste realizat în cazul persoanelor care au mai avut cancer iar un nivel crescut poate însemna reapariția bolii

Cum pot fi tratate problemele glandei tiroide?

Tratamentul pentru problemele de glandă variază de la medicamente luate sub stricta supraveghere a doctorului la radiații, terapie hormonală sau operație (în cazuri rare). Mai jos sunt principalele forme de tratare a problemelor glandei tiroide:

• Medicație anti-tiroidiană – încetinesc producția de hormoni tiroidieni în cazul celor cu hipertiroidism. Cele mai populare medicamentele sunt metimazol și propiltiouracil
• Iod radioactiv – este administrat în doze mici pentru a testa glanda tiroidă sau pentru a reduce producția excesivă de hormoni tiroidieni
• Radiații – ajută la eliminarea cancerului tiroidian
• Terapie hormonală – este recomandată mai ales în cazurile de hipotiroidism și pentru a preveni reapariția cancerului
• Operație (tiroidectomie) – doctorul elimină părți ale tiroidei sau întregul organ, de la caz la caz. Operație este nevoie în cazurile grave de gușă tiroidiană, hipertiroidism și cancer tiroidian

Care sunt complicațiile asociate problemelor de glandă?

Lăsate netratate, problemele cu tiroida pot evolua, afectând, ușor ușor, și alte organe. Mai jos sunt principalele complicații ale problemelor de tiroidă:

• probleme de inimă pe fondul unui nivel crescut al colesterolului “rău” din sânge
• apariția comei mixedematoase
• depresie severă
• neuropatie periferică
• infertilitate sau defecte la naștere
• oase casante
• sensibilitate la lumină sau vedere încețoșată

Cum poți preveni apariția problemelor de glandă?

Problemele de glandă pot fi prevenite într-o oarecare măsură (cu excepția cazurilor în carea boala este ereditară). Mai jos sunt câteva sfaturi care te vor ajuta să fii sănătos și să previi apariția problemelor tiroidiene:

• adoptă o dietă echilibrată și limitează consumul produselor procesate
• evită fumatul
• redu consumul de soia
• include în alimentație alimente cu seleniu sau ia un supliment alimentar recomandat de doctor – cercetătorii spun că seleniul reduce incidențele de hipotiroidism
• fă mișcare regulat dar limitează exercițiile de anduranță (inhibă convertirea hormonilor tiroidieni)

Deși nu reprezintă boli vindecabile, cele mai multe cazuri de afecțiuni ale tiroidei pot fi ținute în frâu dacă urmezi tratamentul medical și dacă ai un stil de viață echilibrat.

Sursa foto: Pexels

The post Glanda tiroidă: ce este, ce probleme pot apărea și cum pot fi prevenite appeared first on WomenOnTop.

De câte tipuri este liposucția?
Ce părți ale corpului poți trata prin liposucție?
Cine este persoana potrivită pentru liposucție?
Ce trebuie să faci înainte de liposucție?
În ce constă liposucția?
Cum decurge recuperarea după liposucție?
Care sunt contraindicațiile și efectele adverse?

De câte tipuri este liposucția?

Există mai multe tipuri de liposucție, singurul lucru comun fiind că toate folosesc un tub minuscul numit canula pentru a aspira grăsimea din corp. Mai jos sunt principalele forme de liposucție:

• Liposucție clasică (tumescentă) –  cea mai răspândită formă. Chirurgul estetician injectează o soluție sterilă (apă salină, lidocaină și epinefrină) în zona din care vrei să elimini stratul adipos. Această soluție facilitează extracția grăsimii și reduce riscul de sângerare și durere
• Liposucție cu ultrasunete – implică folosirea unui aparat cu ultrasunete pentru a lichefia celule adipoase pentru ca mai apoi să poată fi extrase
• Liposucție cu laser – folosește un laser medical pentru a produce energia necesară lichefierii grăsimii
• Liposucție asistată electric – implică folosirea și mișcarea canulei în ritm du-te – vino iar vibrațiile create permit extragerea rapidă a grăsimii. Se aplică mai ales atunci când trebuie eliminat un strat gros de grăsimi sau dacă ai mai avut liposucție

Ce părți ale corpului poți trata prin liposucție?

Tratamentele de liposucție sunt folosite mai ales de persoane care își doresc să elimine straturile de grăsime de pe zone care nu au fost topite prin dietă sau exerciții fizice, așa cum sunt:

• abdomenul
• brațele
• fesele
• gleznele
• pieptul și spatele
• șoldurile și coapsele
• bărbia și gâtul

Redefinirea corporală obținută în urma liposucție va fi menținută atât timp cât reușești să păstrezi o greutate stabilă. 

Merită totuși știut că liposucția nu elimină celulita, vergeturile sau alte anomalii ale pielii. Intervenția nu va elimina cele 25 kg depuse în ultimii 10 ani. În cele mai multe cazuri, stratul de grăsime eliminat cântărește între 0,5 și 5 kg. Deși pot fi eliminate straturi mai groase, acest lucru poate pune în pericol sănătatea. De asemenea, studiile au arătat că pierderea kilogramelor asociată liposucției dispare imediat după intervenție și că în lipsa unei diete sănătoase și a unui program riguros de sport, grăsimea revine în timp și se redistribuie pe alte zone ale corpului. 

Cine este persoana potrivită pentru liposucție?

Deși teoretic orice persoană sănătoase poate apela la liposucție există câteva căsuțe care trebuie bifate pentru a fi primită în cabinetul medicului estetician:

• ai depozite adipoase pe abdomen, coapse, fesieri, brațe; excesul de grăsimi din zona gușii și a zonei mamare poate fi eliminat în cazul bărbaților
• ai o stare mintală bună (nu ai depresie sau alte probleme psihologice)
• ai peste 18 ani
• ai cel mult 30% peste greutatea ideală pentru vârsta și înălțimea ta
• ai pielea elastică și fermă (în caz contrar, în urma liposucție pielea din locul extracției va fi lăsată)
• nu fumezi
• ai așteptări realiste de la intervenție

De asemenea, merită știut că printre beneficiile liposucției se numără:

• grăsimea este topită în mod uniform
• pielea va fi mult mai netedă
• procedura este non-dureroasă

Ce trebuie să faci înainte de liposucție?

Înainte de intervenție vorbește cu doctorul dacă iei medicamente sau ai alergii. Acesta îți va recomanda să pui pe pauză medicația care subțiază sângele și medicamentele anti-durere (de exemplu, ibuprofen) pentru cel puțin trei săptămâni înainte de liposucție și va dori să știe istoricul medical și al greutății (de exemplu, ce fluctuații de greutate ai avut în ultimul an). Mai jos sunt alte lucruri pe care ar trebui să le știi/faci înainte de liposucție:

• evită suplimentele alimentare sau naturiste pentru cel puțin două săptămâni înainte de intervenție – unele medicamente cresc riscul de sângerare și hipertensiune articulară și îngreunează vindecarea pielii
• evită aspirina cu două săptămâni înainte de procedură
• evită vitamina E cu cel puțin două săptămâni înainte de liposucție
• evită anumite anticoncepționale înainte de intervenție (vorbește cu doctorul pentru a vedea ce medicamente contraceptive afectează efectele liposucției)
• evită să fumezi cu cel puțin o lună înainte de procedură și minim o lună după pentru a permite pielii să se vindece
• evită fluctuațiile mari de greutate înainte de intervenție – persoanele care au slăbit mult înainte de liposucție s-au ales cu kilogramele pierdute înapoi după procedură
• evită să te epilezi pe zona intervenției cu cel puțin 24 ore înainte de liposucție
• evită să porți haine strâmte
• vorbește cu un prieten sau o rudă să te ia de la clinică; după intervenție vei fi slăbită fizic iar doctorul îți va interzice să iei un taxi sau să mergi cu transportul în comun singură
• nu mânca și nu bea nimic după miezul nopții, înainte de operație
• evită să aplici machiaj, creme sau loțiuni de corp pe zona care va fi operată cu 12 ore înainte de intervenție
• odihnește-e bine cu o noapte înainte

În ce constă liposucția?

În funcție de zonă și de cantitatea de grăsime ce trebuie eliminată, liposucția poate dura până la câteva ore. La început, doctorul va marca zonele țintă și va monta o serie de senzori pentru a-ți monitoriza pulsul, tensiunea arterială și nivelul oxigenului din sânge. Următorul pas este anestezia, locală sau generală (există cazuri de paciente adormite înainte de liposucție). 

Chirurgul va crea mici incizii în cutele naturale ale organismului (de exemplu, la întretăierea dintre picioare și zona inghinală sau în zona posterioară a genunchiului).  Grăsimea este pregătita pentru extracție (prin soluții speciale, încălzite cu laser etc) și apoi extrasă prin intermediul unor tubi mici numite canule. Pielea este cusută. În cazul unei anestezii generalizate va trebui să petreci o noapte în spital iar în cazul anesteziei locale poți părăsi clinica în aceeași zi. 

Cum decurge recuperarea după liposucție?

Recuperarea după liposucție este una de durată. Zona operata va fi acoperită timp de 3-5 săptămâni de bandaje pentru a grăbi vindecarea și a reduce riscul de inflamații și cicatrici. Doctorul va prescrie antibiotice sau calmante pentru a mai reduce din durere. 

Primele rezultate se pot observa după circa patru săptămâni însă pielea se va vindeca complet după 2-3 luni sau chiar mai mult. Dacă continui să te îngrași, stratul adipos nu se va mai depune pe zonele unde s-a intervenit însă există riscul de depuneri mai mari de grăsimi în alte zone ale corpului. Mai jos sunt alte lucruri pe care trebuie să le știi despre perioada post-operatorie:

• te poți întoarce la birou după circa o săptămână și poți relua activitățile obișnuite, inclusiv sportul, după 4-6 săptămâni; poți face mici plimbări fără a afecta zona operată
• zona operată va fi mult mai umflată în primele săptămâni sau chiar luni (maxim șase luni) 
• dacă ai celulită, liposucția nu o îndepărtează, ci o poate face și mai vizibilă

Care sunt contraindicațiile și efectele adverse?

Ca și alte intervenții chirurgicale și liposucția are o serie de contraindicații și efecte secundare. Pentru început, anumite categorii de persoane nu ar trebui să apeleze la liposucție. Aici intră:

• persoanele cu probleme cardiovasculare
• persoanele care iau medicație pentru coagularea sângelui
• gravidele
• persoanele predispuse la vânătăi
• persoanele cu inflamații sau infecții grave
• diabeticii
• persoanele cu sistemul imunitar slăbit

Printre efectele secundare ale liposucției se numără mai ales învinețirea zonelor în care s-au făcut inciziile (mai ales în cazul celor care iau aspirină și medicație anti-inflamatorie dar nu numai). Alte efecte secundare ale liposucției includ:

• tromboflebite – formarea cheagurilor de sânge de-a lungul unor vene; apar mai ales în cazurile de incizii pe zona posterioară a genunchiului sau pe coapse
• iregularități de contur – apar mai ales la persoanele care nu au pielea suficient de elastică sau dacă stratul adipos a fost îndepărtat neuniform
• amorțeală
• rar, perforarea organelor interne – apare atunci când canula este introduse mult prea adânc
• reacții adverse la anestezie sau la medicamentele folosite în timpul intervenției (de exemplu, la lidocaină)
• sângerare
• arderea pielii datorită frecării mari create de mișcările canulei
• amorțirea pielii
• probleme de rinichi sau plămâni

Liposucția poate fi folosită pentru a a reuniformiza pielea și este recomandată persoanelor fără probleme de sănătate cronice. Ia în considerare beneficiile și riscurile asociate liposucției înainte de a te decide dacă această formă de remodelare corporală este pentru tine.  

Sursa foto: Pexel

The post În ce constă liposucția și ce trebuie să știi înainte de intervenție appeared first on WomenOnTop.

Ce poți face pentru a întări unghiile?
Cum poți combate ciuperca unghiei?
Cum menții unghiile sănătoase?

Ce poți face pentru a întări unghiile?

Cea mai sigură modalitate de a-ți întări unghiile este să ai o dietă sănătoasă și echilibrată, care să conțină următoarele elemente:

• Biotină (vitamina B7) – această vitamină ajută la creșterea unghiilor și stimulează metabolizarea aminoacizilor, un proces necesar creșterii normale a unghiilor. Studiile au arătat că alimentele și suplimentele alimentare bogate în biotină ajută la întărirea unghiilor fragile. Biotina se găsește mai ales în ficat, ouă, lactate, pește, avocado, cartofi dulci, nuci și semințe și conopidă. Similar, vitamina B12 ajută la absorbția fierului și este benefică creșterii unghiilor (lipsa acestei vitamine duce la depigmentarea unghiilor) iar deficiența de vitamina B9 se manifestă prin unghii casante. Acestea din urmă se găsesc în legume verzi (varză, broccoli, varză de Bruxelles), citrice, fasole, linte, nuci și semințe, carne, lactate, ouă
• Fier – este esențial formării celulelor roșii din sânge și facilitează transportul oxigenului spre organe, țesuturi și chiar unghii. Cazurile de deficiențe de fier se manifestă prin anemie care duce la modificarea formei unghiei și obținerea unei forme concave. Fierul se găsește mai ales în produsele animale (carne de pui și vită, pește, ouă) și în cantități mai mici în legume precum varza, broccoli, arahide, semințe, fasole și linte. Este bine de știut că alăturarea unor alimente bogate în vitamina C crește gradul de absorbție al fierului
• Magneziu – este implicat în peste 300 de reacții în organism și ajută inclusiv la sinteza proteinelor care duc la formarea unor unghii puternice. “Dungile” verticale apărute pe unghie sunt primul simptom al deficienței de magneziu. Pentru a combate această problemă este bine să consumi legume verzi, quinoa, caju, arahide, fasole neagră și edamame
• Proteine – unghiile sunt formate majoritar din cheratină, o proteină fibroasă care face unghiile puternice și rezistente la casare. Consumul regulat al alimentelor bogate în proteine este esențială pentru a stimula producția de cheratină și pentru a avea unghii puternice. Cele mai bune surse de proteine sunt carnea, ouăle, lactatele, soia, legumele verzi, fasolea, cerealele integrale, nucile și semințele
• Acizi grași Omega 3 – contribuie la obținerea unei străluciri naturale a unghiilor. Mai mult, acești acizi reduc inflamațiile de pe patul unghiei și susțin creșterea puternică a unghiilor. În lipsa unui nivel normal al acizilor Omega 3, unghiile devin casante. De cele mai multe ori, 1-2 porții de pește pe săptămână sunt suficiente pentru a acoperi necesarul de acizi grași Omega 3

Aplicarea de ulei sau suc de lămâie pot ajuta la curățarea unghiilor și chiar asigură strălucirea pe termen scurt, însă nu există studii care să demonstreze efectele benefice ale aplicării de ulei. Unghiile nu vor prelua din vitaminele unor uleiuri sau fructe. Singura soluție recunoscută de cercetători este o combinație dintre o alimentație sănătoasă și luarea unor suplimente alimentare (atunci când dieta zilnică nu asigură necesarul nutrițional).  

Cum poți combate ciuperca unghiei?

Ciuperca unghiei (afecțiunea se numește onicomicoză), fie că apare la unghiile de la picioare sau de la mâini, apare ca urmare a unei infecții fungice care ajunge în profunzimea unghiei atunci când există crăpături, sângerări sau alte probleme ale unghiei. Printre factorii de risc în apariția infecțiilor fungice ale unghiei se numără:

• Un sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni cronice precum diabetul, SIDA, cancer sau boli autoimune
• Probleme circulatorii
• Purtarea de încălțări strâmte sau menținerea piciorului în umiditate (atunci când transpiri intens)
• Folosirea unor obiecte precum unghiere sau forfecuțe la comun cu o persoană deja afectată de infecții fungice
• Vremea caldă și umedă
• Lezarea prin tăierea repetată a unghiilor
• Fumatul 
• Purtarea unghiilor false

În acest context, tratamentul poate consta în creme, lacuri medicale sau medicamente iar afecțiunea revine în cele mai multe cazuri. Mai jos sunt principalele forme de tratament pentru ciuperca unghiei:

• Creme sau soluții antifungice – produsele fără prescripție medicală funcționează rareori în cazurile complicate de infecție fungică însă pot ajuta în cazul formelor ușoare sau atunci când este afectat doar un deget
• Lac medical de unghii pe bază de ciclopirox – este eliberat doar pe bază de prescripție medicală și trebuie aplicat o dată pe zi timp de circa 12 luni iar o dată pe săptămână lacul trebuie îndepărtat cu alcool
• Medicamente orale – doctorul va recomanda medicamente pe bază de terbinafrină sau itraconazol (vindecă circa 70% dintre infecțiile fungice)

Cum poți preveni reapariția ciupercii unghiei?

Prevenirea reapariței ciupercii constă în urmarea unor sfaturi bazate pe igiena corespunzătoare a unghiilor și a lucrurilor folosite în apropierea acestora:

• Poartă încălțări și șosete/ciorapi confortabili care permit pielii să respire
• Spală-te zilnic pe picioare (aplică o pudră antifungică după uscare) și pe mâini înainte de masă, după toaletă și după ajungi acasă
• Taie-ți unghiile regulat însă nu din carne și după fiecare folosire dezinfectează unghiera, forfecuța sau alte accesorii de manichiură/pedichiură

Cum menții unghiile sănătoase?

Menținerea unghiilor sănătoase este posibilă, însă pentru a bifa acest obiectiv trebuie să ții cont de câteva lucruri:

• Spală-te zilnic pe mâini și fii atentă pentru a îndepărta toate urmele de murdărie, praf, pământ etc. Potrivit datelor oficiale trebuie să te speli pentru 15-30 secunde pe mâini pentru a îndepărta 99% dintre bacterii
• Ai grijă atunci când îți speli unghiile – frecarea poate duce la slăbirea unghiei și crește riscul de infecții. Evită să folosește instrumente de manichiură sau de curățare sub unghie (există riscul de separare a patului unghiei de piele iar în acest spațiu se poate strecura infecția fungică)
• Sănătate unghiilor este mai importantă decât lungimea – unghiile lungi pot fi plăcute estetic însă vin la pachet cu un risc mai mare de rupere
• Spală instrumentele de tăiat unghii cu apă și săpun apoi șterge-le cu alcool. Evită pilele metalice (cresc riscul de slăbire a unghiei) și schimbă regulat pilele abrazive
• Nu te lega de cuticule – deși există cuțitașe pentru îndepărtarea cuticulelor, acestea din urmă protejează baza unghiei de bacterii și scad riscul de infecții fungice care slăbesc unghiile. Dacă te deranjează cuticulele foarte mult le poți împinge, o dată pe săptămână, spre baza unghiei cu ajutorul unui bețișor din bambus
• Citește eticheta ojelor – multe varietăți de ojă conțin substanțe toxice precum dibutil-ftalat, formaldehidă și toluen, substanțe care contribuie la decojirea și casarea unghiilor. Evită-le pe cât posibil sau orientează-te spre ojele organice care nu le conțin
• Limitează tratamentele la salon și unghiile acrilice – unghiile artificiale pun presiune asupra patului unghiei și cresc riscul de slăbire a unghiilor
• Fă o pauză de la vopsirea unghiilor – dacă treci de la o culoarea la alta fără a lăsa unghia și pielea din jur să respire, în timp ea va deveni mult mai slăbită. Inclusiv loțiunile care îndepărtează oja sunt dăunătoare 
• Aplică o cremă specială pentru unghii înainte de culcare. Chiar dacă soluțiile naturiste precum uleiul de cocos sau cel de măsline nu întăresc unghiile, sunt benefice în hidratarea lor
• Poartă mănuși când speli vase, când faci curățenie și apelezi la soluții agresive sau atunci când te ocupi de grădinărit. Lipsa mănușilor slăbește, în timp, unghiile
• Adoptă o dietă echilibrată și variată care să includă biotină, proteine, vitamina C și fier
• Ai grijă la ce șampon folosești – în special șamponul pentru păr gras este creat pentru a atrage lipidele de pe scalp însă cum te speli cu degetele există un risc destul de mare de uscare a unghiilor și ulterior de casare
• Fii atentă la semnele de îmbolnăvire care se văd pe unghii – dacă observi pete albe pe unghii este posibil să ai probleme de ficat, dacă unghiile devin jumătate roz jumătate albe s-ar putea să te confrunți cu probleme de rinichi; dacă unghiile se îngălbenesc și cresc greu, te confrunți cu probleme de plămâni

În cele mai multe cazuri, o dietă echilibrată și variată, igiena adecvată precum și protejarea mâinilor prin purtarea mănușilor sunt suficiente pentru a menține unghiile puternice și sănătoase. Dacă observi o anomalie a culorii, texturii sau stării unghiilor, iar aceasta nu dispare după câteva ajustări ale dietei, este bine să te adresezi doctorului.

Sursa foto: Pexels

The post Îngrijirea unghiilor: întărirea unghiilor, prevenirea ciupercii și menținerea unghiilor sănătoase appeared first on WomenOnTop.

Cum te poți pregăti pentru realizarea testului Babeș Papanicolau?
Cum se efectuează testul Babeș Papanicolau?
Când trebuie efectuat testul Babeș Papanicolau?
Ce indică rezultatele testului Babeș Papanicolau?

Cum te poți pregăti pentru realizarea testului Babeș Papanicolau?

Dacă vrei să faci testul Babeș Papanicolau este important să te pregătești înainte, pentru ca rezultatele să fie cât mai aproape de realitate. De aceea este bine să urmezi sfaturile de mai jos:

• Evită să faci sex cu 72 ore înainte de test
• Evită spălăturile vaginale cu minim două zile înainte
• Evită aplicare de creme vaginale, loțiuni și soluții spermicide
• Evită să mergi la test în perioada menstruală – cel mai bine este între ziua a 10-a și a 20-a după prima zi a ultimei menstruații
• Mergi la toaletă înainte de realizarea testului
• Evită medicamente precum digoxin (recomandată în bolile cardiovasculare) sau tetraciclină (folosit mai ales pentru a îndepărta infecțiile bacteriene)
• Dacă ești însărcinată, fă testul în primele 24 de săptămâni de sarcină; după aceea există un risc de durere. Iar dacă îți dorești să faci testul după ce naști este bine să aștepți minim 12 săptămâni pentru o acuratețe mai mare a rezultatelor

Cum se efectuează testul Babeș Papanicolau?

Testul Babeș Papanicolau nu este o analiză dureroasă, atât timp cât ești relaxată. Îl poți programa ca parte a controlului ginecologic anual sau separat. 

Procedura este simplă și implică folosirea unui specul de unică folosință și a unei periuțe fine pentru a colecta celule de pe colul uterin, totul durând câteva minute. 

Foarte rar există cazuri de inflamații ale colului sau sângerări ușoare (dacă există sângerări abundente după test trebuie să te adresezi doctorului). Atunci când apare, durerea se manifestă mai ales în zona pelvină (mai mult ca un ușor disconfort) însă doar în timpul recoltării nu și după. 

Celulele extrase sunt apoi trimise unui laborator pentru analize detaliate iar rezultatele vin după circa 14-28 zile. 

Când trebuie efectuat testul Babeș Papanicolau?

Cum riscul de cancer de col uterin este mai crescut după ce îți începi viața sexuală, este bine să începi să faci testul Babeș Papanicolau la trei ani de la primul contact sexual. Mai jos sunt cazurile în care trebuie efectuat testul Babeș Papanicolau:

• Dacă ai peste 21 ani – femeile între 21 și 30 ani trebuie să facă testul o dată la doi ani, iar femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 ani trebuie anual
• Dacă ai între 30 și 65 ani iar ultimele teste au fost negative de acum vei realiza testul la fiecare 3-5 ani
• Dacă ești la menopauză – testul trebuie făcut o dată la doi ani
• Dacă ai peste 65 ani și ai avut rezultate normale în ultimii 10 ani nu mai trebuie să faci testul
• Dacă ai SIDA trebuie să faci testul mai des – vorbește cu ginecologul
• Dacă ai cancer sau un sistem imunitar slăbit trebuie să faci testul Babeș Papanicolau de cel puțin două ori pe an
• Dacă ești într-o relație de lungă durată – virusul poate fi inactiv ani la rând până la manifestare deci este bine să faci testul regulat

Ce indică rezultatele testului Babeș Papanicolau?

De cele mai multe ori, un rezultat anormal al testului Babeș Papanicolau nu înseamnă că ai cancer, ci doar că ai o problemă a colului uterin care necesită tratament. Testul este însă necesar pentru a detecta din timp celulele maligne pentru a putea începe îndepărtarea lor. Dacă rezultatele sunt neclare, doctorul ginecolog îți va recomanda să repeți testul. 

Mai jos sunt principalele rezultate posibile pentru testul Babeș Papanicolau împreună cu explicațiile fiecăruia:

• Normal
• Inflamator – există o inflamație a colului uterin cauzat de o infecție bacteriană/virală
• Anomalii – există celule anormale, ceea ce poate însemna prezența unor celulele precanceroase. Dacă apare acest rezultate, doctorul va realiza teste suplimentare pentru a confirma
• ASCUS – o modificare a celulele de pe pereții colului uterin. În 50% din cazuri este vorba de o infecție cu virusul HPV cu un risc oncogen. Rezultatul acesta este comun așa că doctorul va recomanda repetarea testului la 4-6 luni sau examinarea mai atentă a colului uterin. Uneori este indicat inclusiv un test pentru detectarea virusului HPV
• L-SIL (leziune intra-epitelială scuamoasă de grad scăzut) – schimbări a ⅓ din epiteliul colului uterin. Este nevoie de repetarea testului la 6-9 luni și o examinare mai îndeaproape dacă rezultatul este similar vechiului test
• H-SIL (leziune intra-epitelială scuamoasă de grad înalt) – schimbări a ⅔ din din epiteliul colului uterin. În acest caz este recomandată o examinare detaliată a colului, o biopsie și un examen histopatologic
• AGC – anomalii ale epiteliului colului. Este nevoie de examen histopatologic și curetaj de endocol

Testul Babeș Papanicolau este vital pentru a depista, dacă există, celulele canceroase la debut. Tratamentul și șansele de recuperare vor fi astfel mult mai mari decât în cazul în care boala este descoperită într-un stadiu avansat. 

Sursa foto: Pexels

The post Ce este testul Babeș Papanicolau și de ce este bine sa îl faci? appeared first on WomenOnTop.