Așa cum se întâmplă și în condiții obișnuite, în care lumea nu se confruntă cu o pandemie pe timp de vară, este indicat să te hidratezi corespunzător în mod constant și să iei toate măsurile necesare pentru a te obișnui cu un nou climat cu temperaturi ridicate în cazul în care vei petrece mai multe timp afară, în soare sau în căldură. 

Printre principalele măsuri pe care le poți lua pentru a evita insolația se numără purtarea unei pălării, a unei șepci sau a unei eșarfe în culori deschise care să te protejeze de soare. Folosirea unei creme cu factor de protecție ridicat, purtarea ochelarilor de soare cu lentilă polarizată, purtarea de haine din materiale naturale, deschise la culoare și hidratarea constantă sunt alte metode la fel de eficiente.

În ceea ce privește purtarea măștilor chirurgicale, există câteva metode care te pot ajuta să te obișnuiești mai repede cu gândul că aceasta a devenit deja o normă care nu vă dispărea în curând, dar și câteva tips & tricks legate strict de confortul tău fizic.

Găseşte-ţi materialul potrivit

În acest moment, pe piață există atât măști de unică folosință, cât și măști reutilizabile. Pe cele de unică folosință ar trebui să le alegi în funcție de material și de numărul de straturi. Masca recomandată ar trebui să aibă trei straturi, să fie pliată și să aibă un sistem de prindere stabil astfel încât să nu existe spațiu între fața ta și mască.

În ceea ce privește măștile din material textil, este important să alegi un material organic, cu o țesătură respirabilă și să eviți culoarea negru. Măștile textile ar trebui spălate după o zi de purtare, la temperaturi cât mai mari (60 sau 90 de grade) și lăsate la uscat. Daca alegi să porți o astfel de mască și stilul tău de viață presupune să ieși în fiecare zi pentru mai mult de patru ore din casă, este important să ai minim cinci astfel de măști pe care să le poți reutiliza cu regularitate.

Protejează-ţi tenul de acnee şi iritaţii

Combinația dintre transpirație și crema solară poate provoca iritații la nivelul pielii. De aceea, este indicat să faci pauze din când în când și să mergi într-un spațiu deschis, aerisit în care să îți scoți masca și să stai câteva minute cu pielea feței neacoperită. Un alt sfat este să te speli pe față cu apă rece și curată de câteva ori pe zi dacă este posibil, cu condiția să te speli foarte bine pe mâini înainte. Pentru ameliorarea iritației pielii, este recomandat să folosești o cremă hidratantă ușoară la început și la final de zi.

Ajustează-ți comportamentul în funcţie de cum te simţi

Purtarea măștii este doar un mijloc prin care îi protejezi pe cei din jurul tău. La rândul lor, cei care poartă mască îți arată astfel respectul și grija față de tine, un alt membru al societății din care ei fac parte. Așadar, dacă nu te simți foarte confortabil cu masca, soluția nu este să nu o mai porți, ci să îţi ajustezi comportamentul. Astfel, dacă ești la job și simți că nu mai poți continua fară a lua o gură de aer proaspăt, ieși din clădire la o scurtă plimbare și refă-ți doza de aer de care ai nevoie. În mod similar, dacă este posibil pentru tine să lucrezi de acasă mai mult decât o faci acum, limitează contactul cu colegii, partenerii de afaceri sau clienții şi transferă întâlnirile în mediul online. Astfel, nu vei mai fii nevoită să porţi masca pe perioade lungi de timp dacă îţi este incomod.

Adaptabilitatea și reziliența sunt două cuvinte cheie care definesc aceasta perioadă și îți va fi mult mai ușor să trăiești astfel. Negarea și neacceptarea realității așa cum este ea acum va conduce la comportamente indezirabile atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău. Așadar, purtarea măștii pe timp de vară nu trebuie să fie un calvar, iar soluţia este să îți adaptezi stilul de viață la noua realitate și să îți asculți corpul cu atenție.

Sursa foto: Cottonbro

The post Cum să porţi masca pe timp de vară  appeared first on WomenOnTop.

În timp ce unele dintre aceste drepturi sunt în mod frecvent menţionate în mass-media, unele dintre ele rămân trecute cu vederea sau sunt insuficient popularizate. Aşadar, devine  responsabilitatea fiecăruia dintre noi să se informeze despre drepturile garantate de lege de care poate beneficia. În cele ce urmează îţi prezentăm patru dintre aceste drepturi, care sunt mai puţin cunoscute de către pacienţi, pentru ca tu să poţi lua cele mai bune decizii în cunoştinţă de cauză.

Dreptul de a nu şti 

Deseori vorbim despre dreptul pacientului la informaţia medicală privind aspecte precum serviciile medicale disponibile și modul în care pot fi utilizate, starea sa de sănătate, intervențiile medicale propuse de medic şi riscurile potențiale ale fiecărei proceduri, dar foarte puţini oameni ştiu că Legea nr. 46/2003 le oferă inclusiv dreptul să decidă dacă mai doresc să fie informaţi atunci când datele prezentate de medic produc suferinţă. În concluzie, dacă informaţiile medicale care îţi sunt prezentate te afectează emoţional foarte puternic, poţi decide că nu mai doreşti să afli şi alte detalii. 

De asemenea, legea îţi oferă posibilitatea de a alege o altă persoană care să fie informată în locul tău, dacă şocul emoţional ar putea fi diminuat de aflarea unor veşti neplăcute de la o persoană apropiată şi nu de la medic.

Dreptul la o a doua opinie 

Potrivit legii, pacientul are dreptul de a cere și de a obține o alta opinie medicală, dar din păcate este un drept care rareori este exercitat. Potrivit Colegiului Pacienţilor, „(…) Prima problemă cu care se confruntă sistemul de servicii medicale din România este lipsa de informare corespunzătoare a pacienților asupra drepturilor pe care le au, atât în țară, cât și în afara ei, dar mai ales asupra acestui drept la a doua opinie care este atât de puțin cunoscut”. Aşadar, dacă nu eşti mulţumit sau te simţi nesigur cu privire la un prim diagnostic, nu ezita să ceri o doua opinie medicală.

Dreptul la îngrijirea la domiciliu

Foarte puţini sunt pacienţii care ştiu că, în calitate de asiguraţi ai sistemului public de sănătate, pot beneficia de tratament medical la domiciliu. Potrivit legii, persoanele asigurate care suferă de afecţiuni acute sau cronice şi au o capacitate limitată de a se deplasa la o unitate medicală au dreptul la îngrijiri medicale la domiciliu. Este bine de ştiut că au prioritate în primirea îngrijirilor medicale sau paliative la domiciliu pacienţii care suferă de afecţiuni oncologice sau neurologice. Furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu sunt de cele mai multe ori firme private, autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Direcţia de Sănătate Publică şi evaluate de Casa de Asigurări de Sănătate. Totodată, trebuie să ştii că orice persoană asigurată are dreptul la 90 zile de îngrijiri medicale la domiciliu pe an, în una sau mai multe etape.

Dreptul la confidențialitatea informațiilor, chiar și după deces

Poate ştiai asta deja, dar cu siguranţă merită reamintit. Orice conversaţie dintre tine şi medicul tău curant este şi trebuie să rămână confidenţială. Legea prevede că toate informațiile privind starea pacientului, inclusiv diagnostice, rezultate ale unor investigaţii, tratamente sau alte detalii privind starea sa de sănătate sunt confidențiale. Mai mult decât atât, şi acesta este un aspect mai puţin cunoscut, informaţiile nu sunt confidenţiale numai pe durata vieţii pacientului, ci şi după decesul acestuia. Singurele excepţii acceptate legal sunt cele în care pacientul își dă consimțământul explicit că renunţă la acest drept, legea o cere în mod expres sau pacientul este un pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică. De asemenea, trebuie să ştii că dacă informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale implicați în tratamentul pacientului, acordarea consimțământului nu mai este obligatorie.

Aşadar, în calitate de pacient, nu numai că ai dreptul să primeşti îngrijirile medicale cuvenite şi să fii tratat cu respect, dar legea îţi asigură o varietate de opţiuni privind felul în care vrei să fii informat, dar şi privind modalităţile în care poţi beneficia de tratamente.

Sursa foto:  Unsplash.com

The post Patru drepturi mai puţin cunoscute pe care le ai în calitate de pacient appeared first on WomenOnTop.

De la declararea pandemiei de Covid-19, majoritatea statelor lumii au luat măsuri restrictive pentru a stopa înmulțirea cazurilor de infectare cu coronavirus. „Stai acasă“ a devenit mottoul acestei perioade. Se presupune că locuințele sunt medii sigure, în care oamenii se pot simți protejați. Însă casa trebuie curățată și dezinfectată în permanență, pentru a nu permite formarea germenilor și bacteriilor. De la mânerele ușilor până la mobila pentru baie, fiecare suprafață din locuință trebuie să fie perfect curată.

Chiar dacă am respectat măsurile impuse de autorități și am limitat ieșirile din locuință, nu suntem în afara pericolului. Telefoanele mobile, încălțămintea și hainele sunt principalele obiecte prin care germenii pot ajunge din comunitate în propriile locuințe. De aceea, este important să ne formăm obiceiuri sănătoase atunci când ne întoarcem de la cumpărături sau de la serviciu, unde am intrat în contact cu alte persoane.

Igiena personală și distanțarea socială

Cu toate că cercetările despre noul coronavirus sunt încă în desfășurare, până acum se știe că acest virus se transmite prin contact direct cu picăturile respiratorii ale unei persoane infectate (prin strănut și tuse) și prin atingerea suprafețelor contaminate. Virusul poate supraviețui pe o suprafață între câteva ore și câteva zile. Vestea bună este că o dezinfectare corectă îl va ucide.

Igiena personală este importantă pentru a proteja sănătatea întregii familii și a celorlaltor persoane cu care intrăm în contact. Experții recomandă să evităm să ne atingem fața (ochii, gura și nasul), mai ales când mergem la cumpărături, să nu tușim și să nu strănutăm în palmă, ci în cot, atunci când nu avem la îndemână o batistă cu care să ne acoperim gura, și să ne spălăm cât mai des pe mâini, cu apă și săpun, pentru cel puțin 20 de secunde.

Curățarea și dezinfectarea locuinței

Curățarea și dezinfectarea suprafețelor pe care le atingem frecvent este una dintre cele mai importante precauții pentru a reduce riscul de infectare. Printre acestea se numără mânerele ușilor, mesele, scaunele, balustradele, robinetele, întrerupătoarele, telefoanele mobile, tabletele, tastaturile, telecomenzile, jucăriile și mobilierul din baie și bucătărie.

Dacă suprafețele sunt murdare, acestea trebuie mai întâi curățate cu apă și săpun sau detergent, după care trebuie dezinfectate cu un produs conținând alcool (cel puțin 70%) sau înălbitor.

Dezinfectarea, dacă este făcută corect, va ucide organismele microscopice, astfel încât acestea să nu mai poată face rău

La fel de important este să nu aducem virusurile acasă. Pentru a evita această situație, este important să stabilim o rutină de curățare și dezinfectare. Toți cei care intră în casă ar trebui să se spele imediat pe mâini cu apă și săpun, iar prosoapele obișnuite ar trebui înlocuite cu unele de hârtie, de unică folosință. De asemenea, este important să se descalțe imediat ce au ajuns acasă, pentru că încălțămintea a atins multe locuri potențial contaminate. Totodată, este important să dezinfectăm obiectele pe care le-am avut asupra noastră, precum cheile, telefoanele, portofelele și poșetele. Hainele purtate ar trebui imediat spălate, mai ales dacă am fost într-un mediu cu risc ridicat de contaminare, cum ar fi camera de urgență sau locurile foarte aglomerate.

Pentru a fi protejați în propria locuință, este important să ne asigurăm că toți membrii familiei respectă regulile. Copiii trebuie să conștientizeze importanța spălării mâinilor după folosirea toaletei, înainte de a mânca și ori de câte ori situația o impune. În plus, membrii familiei care merg în continuare la serviciu și intră în contact cu alte persoane trebuie să fie atenți și să respecte distanța socială pentru a nu contracta virusul.

Sursă foto: Drpixel/ Shutterstock

The post Cum să ne protejăm pentru a nu ne infecta cu noul coronavirus appeared first on WomenOnTop.

Tipuri de estrogen
Rolul estrogenului în organism
Factori care influențează producția de estrogen
Valori estrogen
Estrogen crescut
Estrogen scăzut

Tipuri de estrogen

Estrogenul poate fi clasificat, în funcție de natura sa, în două mari categorii: estrogen natural și estrogen sintetic. 

Estrogenul natural este produs de către organism, mai specific de către ovare. Există trei tipuri de estrogen natural și un al patrulea care este secretat doar pe timpul sarcinii. 

Estrogenul sintetic, prin comparație, este produs în laborator (un exemplu foarte cunoscut este EE2) și este folosit, de cele mai multe ori, în combinații cu progesteron pentru a crea contraceptive orale sau pentru diverse terapii hormonale în cazul femeilor la menopauză. 

Tipuri de estrogen prezent în organismul femeii

Cum spuneam ceva mai devreme, estrogenul natural vine în patru forme (trei secretate în mod normal și una în sarcină). Mai jos sunt câteva detalii despre fiecare dintre ele:

• Estron (E1) – domină mai ales la menopauză. O formă mai slabă de estrogen prezent chiar și în grăsimi sau mușchi. Organismul transformă apoi estronul în estradiol pentru a fi folosit în diverse procese
• Estradiol (E2) – este considerat a fi cea mai puternică formă de estrogeni. Este produs de ovare și contribuie la o serie largă de probleme ginecologice, de la fibrom uterin la endometrioză și cancer endometrial
• Estriol (E3) – este considerat a fi cel mai slab estrogen și apare ca produs rezidual după ce organismul folosește estradiolul. Doar în sarcină organismul produce cantități mai mari ale acestei forme de estrogen. Acest tip de estrogen nu este convertit în estron sau estradiol
• Estetrol (E4) – este produs doar în sarcină. Este considerat un estrogen slab

Rolul estrogenului în organism

Estrogenul are mai multe funcții, fiind foarte important în special pentru femei. Estrogenul este pentru femei ce este testosteronul pentru bărbați (și aceștia au estrogen însă în cantități mai mici).

Estrogenul la femei

În cazul femeilor, estrogenul pornește dezvoltarea organelor sexuale, reglează buna funcționare a ciclului menstrual și ține sub control funcționarea în sincron a aparatului reproducător. Mai jos sunt principalele funcții ale estrogenului pentru organismul femeilor:

• Estrogenul în ovulație – producția de estrogen este esențială pentru ca mucusul cervical să își mărească volumul. Datorită estrogenului, mucusul cervical are consistența albușului de ou în perioada fertilă a lunii
• Estrogenul și sarcina – estrogenul stimulează maturarea uterului și îl pregătește pentru atașarea și dezvoltarea fătului, fiind esențial în sarcină
• Estrogenul și menopauza – menopauza apare atunci când ovarele produc atât de puțin estrogen încât nu mai sunt eliberate ovulele; menstruația încetează iar dacă aceasta lipsește 12 luni la rând ginecologul stabilește începutul menopauzei
• Estrogenul și ovarele – la nivelul ovarelor, estrogenul este esențial pentru a stimula dezvoltarea foliculului care ajută la eliberarea ovulului. Estrogenul este responsabil și pentru începerea menstruației – primul semn că sistemul reproducător feminin a ajuns la maturitate
• Estrogenul și vaginul – estrogenul susține dezvoltarea vaginului, ajută la îngroșarea pereților vaginali și reglează aciditatea microflorei vaginale (un aspect important pentru a preveni infecțiile bacteriene). Mai mult, estrogenul este responsabil și pentru menținerea lubrifierii vaginului
• Estrogenul și trompele uterine – estrogenul ajută la dezvoltarea pereților trompelor uterine și stimulează contracțiile care facilitează transportul ovulului și al spermatozoizilor
• Estrogenul și uterul – estrogenul ajută la dezvoltarea membranei care căptușește uterul, crește dimensiunea endometrului și menține circulația sângelui la acest nivel. De asemenea, susține contracțiile mușchilor uterului, un proces important în nașterea naturală. În lipsa copilului, estrogenul înlesnește eliminarea țesutului prin menstruație
• Estrogenul și colul uterin – estrogenul ajută la reglarea fluxului sanguin și a secrețiilor uterine facilitând circulația spermatozoizilor prin colul uterin și, într-un final, susținând fecundarea
• Estrogenul și glandele mamare – estrogenul ajută la dezvoltarea sânilor încă din adolescență, contribuie la pigmentarea mameloanelor și blochează fluxul de lapte atunci când cel mic nu mai trebuie alăptat
• Estrogenul și pielea – estrogenul oferă fermitate pielii și susține producția de colagen, prevenit astfel îmbătrânirea prematură
• Estrogenul și sistemul nervos – estrogenul contribuie la menținerea temperaturii constante a corpului, stimulează dezvoltarea sexuală la nivelul creierului și contribuie la producția de substanțe chimice care ne fac să ne simțim bine după sex
• Estrogenul și oasele – estrogenul susține rezistența oaselor și previne pierderile mineral-osoase. De aceea, după menopauză oasele devin mai slăbite și chiar casante
• Estrogenul și legătura cu inima și ficatul – estrogenul reglează producția de colagen de la nivelul ficatului și astfel ajută la menținerea inimii sănătoase (un colesterol crescut este un factor de risc în infarct, atac de cord și alte afecțiuni cardiovasculare)
• Estrogenul și compoziția corporală – estrogenul influențează cantitatea și locul depunerilor de grăsime din corp. Un nivel prea scăzut al estrogenului este asociat creșterii în greutate. Mai mult, se crede că femeile la premenopauză (atunci când nivelul estrogenului începe să scadă) au un risc mai mare de îngrășare
• Estrogenul și endometrioza – estrogenul declanșează apariția endometriozei încă din adolescență însă simptomele apar abia după începerea vieții sexuale
• Estrogenul și infertilitatea – un nivel scăzut al estrogenului în organism este asociat unei probabilități mai mici de ovulație și deci de fecundare. O perioadă îndelungată în care estrogenul a avut nivel minim poate duce la infertilitate
• Estrogenul și apariția tumorilor – estrogenul contribuie atât la apariția cancerului uterin cât și a celui mamar. Doctorii încă nu știu de ce se întâmplă acest lucru
• Estrogenul și perimenopauza (numită și premenopauză) – perioada de dinaintea menopauzei este asociată cu multe schimbări hormonale, fizice și emoționale. Un nivel fluctuant al estrogenului contribuie și el la dezechilibrele din organism. Acestea se manifestă prin bufeuri, menstre neregulate, dureri la nivelul sânilor, migrene, dispoziții schimbătoare
• Estrogenul și forma corporală – producția de estrogen este responsabilă pentru diferențele fizice dintre corpul femeii și al bărbatului. Estrogenul duce la apariția unor oase mai scurte și mai mici, un pelvis mai lat pentru a permite nașterea și umeri înguști. Grăsimea depusă pe coapse și șolduri apare tot din cauza estrogenului
• Estrogenul și pubertatea – estrogenul ajută la dezvoltarea aparatului reproducător la începutul pubertății și încetarea creșterii corporale după maturizarea fizică (19-21 ani)
• Estrogenul și părul corporal – estrogenul modelează firele de păr să fie ceva mai fine decât ale bărbatului iar părul capilar să fie permanent
• Estrogenul și vocea – datorită estrogenului laringele femeilor este mai mic și corzile vocale mai scurte astfel că femeile au vocea mai subțire decât a bărbaților
• Estrogenul și acneea – estrogenul blochează activitatea glandelor care produs celulele grase la nivelul pielii. Drept urmare, acneea apare foarte rar după pubertate

Estrogenul la bărbați

Deși în cantități mult mai mici decât la femei, estrogenul la bărbați are, de asemenea, rol în funcționarea normală a aparatului sexual. Un nivel prea mare al estrogenului la bărbați poate duce la:

• infertilitate – dacă o cantitate normală de estrogen ajută la dezvoltarea unor spermatozoizi sănătoși, un nivel prea ridicat scade atât numărul spermatozoizilor cât și calitatea celor existenți
• ginecomastie – prezența unei cantități mari de estrogen poate duce la dezvoltarea anormală (pentru bărbați) a țesutului mamar
• disfuncții erectile – un nivel ridicat al estrogenului la bărbați este asociat unor dificultăți în menținerea erecțiilor

Factori care influențează producția de estrogen

Ginecologii cred că există mai mulți factori care influențează producția de estrogen și deci o mulțime de procese care au loc în întregul organism. Mai jos sunt principalii factori care influențează nivelul estrogenului:

• alimentele cu estrogeni (fitoestrogeni) – încă nu se știe cum acționează asupra nivelului estrogenului, unele alimente crescând nivelul acestui hormon altele scăzându-l. Principalele alimente cu fitoestrogeni sunt cruciferele, soia și produsele din soia, nucile și semințele, fructele de pădure, vinul
• vârsta – pe măsură ce înaintăm în vârstă și nivelul estrogenului scade
• insuficiența ovariană
• unele afecțiuni congenitale (de exemplu, sindromul Turner)
• unele afecțiuni hepatice
• unele afecțiuni ale tiroidei
• excesul de exerciții fizice
• o greutate subnormală pentru vârsta, înălțimea și nivelul de activitate
• tratamentele cu chimioterapie
• o funcționare deficitară a glandei pituitare
• unele medicamente – de exemplu, antibioticele, contraceptivele, fenotiazinele (recomandate în boli psihiatrice)
• unele plante sau remedii naturiste
• obezitatea și tumorile ovariene – cresc nivelul estrogenului

Valori estrogen

Valorile estrogenului variază mult în funcție de vârstă, sex și de perioada din timpul ciclului menstrual (de exemplu, estrogenul este crescut pe durata menstruației însă după aceea începe să scadă). Nivelul estrogenului se determină cu ajutorul unei analize simple de sânge. Ginecologul va analiza trei forme ale estrogenului seric: estradiolul, estriolul și estronul. Rezultatele vor fi măsurate în picograme pe ml de sânge (pg/mL). Mai jos sunt recomandările normale pentru fiecare categorie.

Valorile normale ale estradiolului din sânge în cazul femeilor sunt:

• pentru fete și adolescente – mai puțin de 350 pg/mL
• pentru femei adulte – 15-350 pg/mL
• pentru femeile aflate la menopauză – mai puțin de 10 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în cazul femeilor sunt:

• pentru fete și adolescente- mai puțin de 200 pg/mL
• pentru femei adulte – 17-200 pg/mL
• pentru femeile aflate la menopauză – 7-40 pg/mL

Valorile normale ale estradiolului seric în cazul bărbaților sunt:

• pentru băieți și adolescenți – mai puțin de 40 pg/mL
• pentru bărbați adulți – 10-40 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în cazul bărbaților sunt:

• pentru băieți și adolescenți – mai puțin de 60 pg/mL
• pentru bărbați adulți – 10-60 pg/mL

Particularități pentru estrogenul la femei

Valorile normale ale estradiolului seric în funcție de fazele ciclului menstrual sunt:

• pentru faza foliculară – 10-200 pg/mL
• pentru jumătatea ciclului menstrual – 100-400 pg/mL
• pentru faza luteală – 15-260 pg/mL
• pentru postmenopauză – mai puțin de 50 pg/mL

Valorile normale ale estronului seric în funcție de fazele ciclului menstrual sunt:

• pentru faza foliculară – 37-152 pg/mL
• la jumătatea ciclului menstrual – 72-200 pg/mL
• pentru faza luteală – 49-114 pg/mL
• pentru postmenopauză – aproximativ 65 pg/mL (în lipsa terapiei hormonale)

Estrogen crescut

Un nivel crescut al estrogenului poate declanșa multiple efecte secundare atât în cazul femeilor cât și al bărbaților. Un nivel ridicat al estrogenului este asociat unui număr mare de simptome și unui risc mai mare de boli cronice.

Cauzele unui nivel crescut al estrogenului

Anumite schimbări pot duce la apariția unor niveluri mai mari ale estrogenului sau un nivel prea mare prin comparație cu alți hormoni din organism (apare un dezechilibru). Mai jos sunt principalele cauze asociate unui nivel crescut al estrogenului din sânge:

• administrarea unor medicamente (de exemplu, cele pentru substituție hormonală, unele contraceptive, antibiotice, remedii naturiste)
• obezitatea
• unele afecțiuni hepatice
• prezența unei tumori ovariene

Simptomele unui nivel crescut al estrogenului

Existența unui dezechilibru între nivelul estrogenului și al progesteronului se soldează cu o serie de simptome care apar mai ales atunci când există o producție prea mare de estrogen. În cazul femeilor, un nivel crescut al estrogenului se manifestă prin: 

• durere în zona sânilor
• balonare
• menstre neregulate
• libido scăzut
• probleme cu somnul
• mâini și picioare reci
• schimbări de dispoziție
• senzație de oboseală cronică
• noduli fibrochistici
• migrene
• atacuri de panică sau anxietate
• creșterea în greutate
• căderea părului
• probleme de concentrare sau memorie

În cazul bărbaților o producție excesivă de estrogen duce la ginecomastie (dezvoltarea sânilor), disfuncții erectile și infertilitate. 

Tratamentul în cazul în care estrogenul este crescut

În cazul în care estrogenul are un nivel prea mare, ginecologul poate recomanda schimbarea alimentației, luarea unor medicamente sau chiar intervenția chirurgicală (rar). 

Dacă nivelul estrogenului crește ca urmare a terapiei hormonale, medicul poate schimba doza de hormoni pentru a reechilibra hormonii din organism. 

Da este vorba de un cancer este posibil să fie nevoie de extirparea ovarelor. În cazul în care dieta este de vină, medicul va recomanda o alimentație sănătoasă cu fructe, legume, cereale și mișcare.

Efectele negative ale unui nivel prea mare al estrogenului

Un nivel prea mare al estrogenului înseamnă un risc mai mare de cancer ovar, endometrial și mamar. Mai mult, o producție prea mare de estrogen este asociată unui risc mai mare de accident vascular cerebral și probleme cu glanda tiroidă. 

Estrogen scăzut

De cealaltă parte, o producție scăzută de estrogen vine la pachet cu propriile probleme de sănătate. 

Cauzele unui nivel scăzut al estrogenului

Un nivel scăzut al estrogenului poate avea una sau mai multe cauze. Mai jos sunt cele mai răspândite dintre ele:

• orice afecțiune a ovarelor
• vârsta – începând de la premenopauză (cu 1-2 ani înainte de menopauză) scade și nivelul estrogenului
• menopauza
• insuficiența ovariană prematură
• tulburările de alimentație (anorexie, bulimie)
• exerciții fizice excesive
• probleme ale glandei pituitare
• boli renale
• sindromul Turner

Simptomele unui nivel scăzut al estrogenului

Un nivel prea mic al estrogenului este însoțit de numeroase simptome care pot da viața peste cap. Mai jos sunt cele mai comune dintre ele:

• menstre neregulate sau absente
• infertilitate – un nivel scăzut al estrogenului este asociat cu o probabilitate mai mică de ovulație
• oase fragile sau casante – în special femeile la premenopauză au un risc mai mare de osteoporoză
• dureri în timpul sexului – estrogenul asigură lubrifierea vaginului iar un nivel prea scăzut duce la uscăciune vaginală, o afecțiune manifestată prin durere în timpul actului sexual
• bufeuri (valuri de căldură) – apar mai ales la menopauză
• infecții urinare – apar pe fondul subțierii uretrei, problemă care apare atunci când nivelul estrogenului scade
• depresie – unii specialiști cred că o producție normală de estrogen este corelată cu o producție normală de serotonină, o substanță legată de buna-dispoziție; un nivel redus al estrogenului contribuie la schimbările dese ale dispoziției și chiar depresie
• îngrășare – estrogen are rol reglator asupra greutății iar atunci când are un nivel prea mic nu mai poate controla cantitatea de grăsime stocată de organism. Mai mult, se crede că un nivel prea mic al estrogenului este asociat unui risc mai mare de grăsime abdominală (fapt care crește riscul de boli de inimă, diabet și obezitate)

Tratamentul în cazul în care estrogenul este scăzut

În unele cazuri nu este nevoie de tratament, însă dacă simptomele afectează desfășurarea activităților de zi cu zi medicul va recomanda una sau mai multe forme de tratament:

• terapie cu substituție hormonală – ginecologul poate recomanda o combinație de estrogen și progesteron. Aceste tratamente pot fi administrate oral, topic, sub formă de plasturi, vaginal sau injectabil
• terapie cu estrogen – în unele cazuri de deficit de estrogen este posibil ca doctorul să recomande doar estrogen. Este recomandată mai ales femeilor cărora li s-au extirpat ovarele și deci hormonul nu mai are cum să fie secretat. Uneori tratamentul poate ajuta la reducerea simptomele asociate menopauzei
• alte forme de tratament – dacă nivelul estrogenului a scăzut pe fondul dietei defectuoase sau a intensității exercițiilor fizice medicul poate recomanda corectarea dietei și menținerea unei greutăți normale (chiar și fluctuațiile sau greutatea subponderală poate afecta estrogenul) precum și ponderarea antrenamentelor extreme

Estrogenul este o substanță foarte importantă pentru organism. De echilibrul său depind sistemul reproducător, inima, oasele și chiar creierul. Alege o dietă sănătoasă și un stil de viață echilibrat fără excese și nu vei avea probleme cu estrogenul. 

Sursa foto: Shutterstock

The post Ce este estrogenul și cum ajută organismul? appeared first on WomenOnTop.

Care sunt cauzele fibromului uterin
Care sunt simptomele fibromului uterin
Tipuri de fibrom uterin
Cum este diagnosticat fibromul uterin
Tratamentului fibromului uterin
Bibliografie

Care sunt cauzele fibromului uterin

Doctorii nu știu cu certitudine de ce apare fibromul uterin, însă studiile și cazurile clinice coincid atunci când vine vorba de mai mulți factori cauzatori:

• Schimbările genetice – majoritatea persoanelor cu fibrom au structura genetică diferită decât a femeilor care au celule uterine normale
• Hormonii – estrogenul și progesteronul, principalii hormoni reproducători, stimulează dezvoltarea membranei uterine de-a lungul fiecărui ciclu menstrual în vederea unei sarcini; acest lucru poate crește riscul de a dezvolta fibrom uterin. De asemenea, fibromul conține mai mulți receptori hormonali decât celulele uterine normale, iar riscul de fibrom scade după menopauză datorită unei producții mai mici de hormoni
• Hormonul de creștere – o producție crescută a acestui hormon este legată de un risc mai mare de fibrom uterin
• Matricea extracelulară – constă în materialul care permite celulelor să stea lipite una de alta (așa cum este mortarul pentru cărămizi). Celulele uterine fibroide au o cantitate mai mare de matrice extracelulară, fapt pentru care devin mult mai fibroase 

Cercetătorii cred că fibromul uterin începe să se dezvolte dintr-o celulă stem apărută în zona musculară a uterului. 

Divizarea sa în mod repetat duce la formarea unui strat ușor cauciucat, adica fibromul. Dezvoltarea fibromului poate fi una înceată sau rapidă, poate avea dimensiuni variable sau aceeași formă și mărime. Unele au cicluri de creștere în timp ce altele își reduc dimensiunea singure. Unele fibroame prezente înainte de sarcină, își reduc dimensiunile după naștere pe măsură ce uterul revine la normal. 

Factori de risc în fibromul uterin

Există mai mulți factori de risc pe lângă vârsta femeii (afectează femeile aflate la vârstă reproductivă) care pot crește probabilitatea de a dezvolta fibrom uterin. Mai jos sunt câțiva dintre ei:

• ereditatea – dacă mama sau sora au fibrom uterin există un risc mai mare să ai boala
• prima menstruatie la o vârstă fragedă
• obezitatea
• deficitul de vitamina D
• o dietă în care predomină carnea roșie și se consumă cantități mici de legume verzi
• un consum redus de fructe și lactate
• consumul excesiv de alcool (în special, bere)

Care sunt simptomele fibromului uterin

Multe femei cu fibrom uterin nu au simptome. În cazul celor la care apar simptomele pot fi influențate de localizarea, mărimea și numărul de fibroame. Atunci când apar simptomele acestea includ:

• sângerări menstruale abundente
• menstre care țin mai mult de o săptămână
• senzația de presiune pelvină sau durere acută
• urinări frecvente și dureroase
• constipație
• durere de spate sau picioare
• durere în timpul actului sexual
• umflarea abdomenului

Complicații ale fibromului uterin

Lăsat netratat, fibromul uterin poate produce disconfort și sângerări abundente care pot necesita intervenția chirurgicală. 

De asemenea, există un risc mai mare de ștrangulare a fibromului, un alt lucru care poate cauza blocare vaselor de sânge și necesită operație. 

Alteori, fibromul uterin poate crește riscul de anemie și infecții urinare (dacă fibromul apasă pe vezica urinară). Foarte rar, există riscul de infertilitate. 

Riscuri în sarcină

Fibromul uterin poate veni cu propriile complicații dacă ești însărcinată. Există un risc mai mare de ruptură de placentă sau de naștere prematură motiv pentru care este recomandat să mergi periodic la medic pentru a vedea evoluția bolii. 

Tipuri de fibrom uterin

Fibromul uterin se clasifică, de cele mai multe ori, în funcție de localizarea sa la nivelul uterului. Astfel există patru tipuri de fibrom uterin:

• Fibrom uterin intramural – cel mai comun tip de fibrom; apare pe o porțiune a peretelui muscular al uterului și se poate întinde pe întreg peretele uterin
• Fibrom uterin subseros – apare la exteriorul uterului iar atunci când crește mult face uterul să pară mai mare pe laterală
• Fibrom uterin submucos – se dezvoltă de-a lungul miometrului, pe interiorul pereților uterului. Apare rar și cauzează sângerări menstruale abundente și un risc mai mare de infertilitate
• Fibrom uterin intraligamentar – afectează ligamentele care susțin uterul și colul uterin. Este foarte rar

Cum este diagnosticat fibromul uterin

În cele mai multe cazuri, fibromul este descoperit în urma unui control de rutină. Doctorul poate descoperi anumite anomalii la nivelul uterului care ar putea fi indicii ale prezenței fibromului. Pentru a confirma acest diagnostic s-au putea să fie nevoie de teste precum:

• Ecografie – implică realizarea unei imagini a uterului și poate ajuta la măsurarea fibromului. Doctorul mișcă aparatul ecograf pe abdomen (transabdominal) sau în interiorul vaginului (transvaginal) pentru a obține o imagine cât mai clară a uterului
• Teste de sânge – pentru a vedea dacă ai anemie, boli ale sângelui sau afecțiuni tiroidiene ca urmare a pierderilor mari de sânge din timpul menstruației
• Test RMN – oferă indicii cu privire la mărimea și localizarea fibromului uterin, dacă există riscul de tumori sau pentru a vedea care este cel mai potrivit tratament. Acest test se aplică în special femeilor care au uterul mare sau în cazul celor care se apropie de menopauză
• Histerosonografie – folosește o soluție salină sterilă pentru a observa în detaliu fibromul submucos și membrana uterină în cazul femeilor care vor să rămână însărcinate
• Histerosalpingografie – implică folosirea unui colorant natural pentru a scoate în evidență cavitatea uterină și tubii falopieni în timpul testelor de imaginistică. Este recomandată în cazurile de infertilitate ușoară. Doctorul poate afla prin intermediul acestui test dacă tubii falopieni sunt deschiși sau vătămați și poate indica prezența fibromului submucos
• Histeroscopie – doctorul va introduce un telescop minuscul prin colul uterin în uter. Mai apoi va injecta o soluție salină pentru a observa pereții uterului și deschiderea tubilor falopieni

Tratamentul fibromului uterin

Nu există o singură formă de tratament pentru fibromul uterin. Acesta depinde de simptome și de mărimea și locul fibromului. 

Tratament medicamentos

În majoritatea cazurilor, femeile nu au simptome care să indice prezența fibromului. În această situație este recomandat să mergi periodic la medic pentru consult în vederea prevenirii dezvoltării periculoase a fibromului. 

De regulă, medicamentele pentru tratarea fibromului uterin acționează asupra regularizării ciclului menstrual, elimină sângerările abundente și reglează producția de hormoni. Nu elimină fibromul însă îi pot reduce din dimensiuni. Principalele medicamente recomandate sunt:

• Hormoni agoniști de gonadotropină – blochează producția de estrogen și progesteron punând organismul într-o pseudo-menopauză. Menstruația încetează, anemia începe să dispară, iar fibromul își reduce dimensiunile. Majoritatea femeilor care iau astfel de medicamente se confruntă cu bufeuri. Medicamentul este recomandat pe termen scurt (cel mult șase luni) deoarece altfel pot apărea probleme osoase
• Dispozitiv intrauterin cu eliberare de progestin – reduce din sângerările abundente care apar ca un simptom al fibromului și previne sarcina. Nu reduce din dimensiunea fibromului
• Acid tranexamic – este recomandat în menstrele abundente
• Contraceptive orale – țin sub control menstrele abundente
• Medicamentele antiinflamatoare (de exemplu, ibuprofen sau naproxen) ajută la reducerea durerii asociate fibromului însă nu reduc dimensiunea sau și nu au un impact asupra menstrelor abundente
• Suplimente cu fier – dacă ai anemie sau sângerări abundente

Intervenții non-chirurgicale pentru tratarea fibromului uterin

Intervențiile non-chirurgicale sunt recomandate pentru a distruge fibromul uterin fără a fi necesară îndepărtarea sa. Mai jos sunt principalele proceduri non-chirurgicale pentru a trata fibromul uterin:

• Embolizarea arterelor uterine – doctorul injectează mici particule în arterele care alimentează uterul astfel tăind fluxul de sânge care ajunge la fibrom; drept urmare acesta își reduce dimensiunea și moare
• Mioliză – o procedură laparoscopică, cu radiofrecvență sau laser care distruge fibromul prin diminuarea vaselor de sânge care îl hrănesc. O procedură asemănătoare numită criomioliză îngheață fibromul
• Miomectomie laparoscopică sau robotică – medicul chirurg îndepărtează fibromul cu ajutorul unui sistem laparoscopic sau robotic printr-o incizie minimă în abdomen
• Miomectomie histeroscopică – este recomandată dacă este vorba de fibrom uterin submucos. Doctorul îndepărtează fibromul prin introducerea unor instrumente medicale prin vagin și apoi prin colul uterin
• Ablație endometrială – acest tratament constă în folosirea căldurii, a electricității sau a energiei cu microunde pentru a distruge membrana uterului; menstruația va dispărea sau fluxul sanguin va fi redus mult. Această procedură reduce fibromul submucos însă nu are efect asupra fibromului care se află în afara membranei uterului. Există un risc mai mic de sarcină după această procedură însă tot trebuie să apelezi la prezervativ sau anticoncepționale pentru a preveni o sarcină ectopică (în afara uterului)

Intervenții chirurgicale pentru tratarea fibromului uterin

În ceea ce privește intervențiile chirurgicale care pot ajuta la tratarea fibromului uterin, pe listă intră:

• Miomectomie abdominală – dacă este vorba de mai multe fibroame, sunt de mari dimensiuni sau au pătruns mult în uter, doctorul va face o incizie abdominală pentru a le îndepărta. Este asociată unui risc mai mare de infertilitate
• Histerectomie – o operație prin care este îndepărtat uterul; este singura soluție permanentă de a scăpa de fibromul uterin. Dacă apelezi la histerectomie nu vei mai putea avea copii

Tratament naturist pentru fibromul uterin

În cazurile ușoare de fibrom uterin poți apela la metodele naturiste de tratament. Acestea vor ameliora simptomele, însă nu există studii care să confirme diminuarea fibromului prin tratament naturist. Mai jos sunt câteva modalități naturiste pentru a ține sub control fibromul uterin:

• Uleiul de pește – conține cantități importante de acizi grași Omega 3 care reduc inflamațiile și durerea resimțită și împiedică răspândirea fibromului. Este indicat să consumi în jur de 1000 mg de ulei de pește pe zi
• Uleiul de semințe de in – ajută la reducerea inflamațiile însă nu trebuie consumat mai mult de o lingură pe zi
• Armurariul – ajută la detoxifierea ficatului și reglează nivelul hormonilor din organism
• Uleiul esențial de cimbru sau salvie – echilibrează nivelul hormonilor reproducători și reduce din sângerările abundente
• Frunzele de zmeură – reduc fluxul sanguin în timpul menstruației și tonifică musculatura uterului. În special ceaiul de zmeură este indicat în tratarea problemelor aparatului reproducător

Fibromul uterin poate cauza dureri greu de suportat în timpul menstruației și afectează de cele mai multe ori viața socială a femeilor. În acest context pot apărea depresia și anxietatea, viața sexuală este afectată ca urmare a durerii apărute în timpul contactului sexual. Pentru a limita aceste neplăceri este bine să te adresezi medicului din timp și să realizezi investigațiile recomandate pentru a putea reveni cât mai repede la activitățile de zi cu zi. 

Bibliografie

• High cumulative incidence of uterine leiomyoma in black and white women: ultrasound evidence, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12548202 
• The Genetic Bases of Uterine Fibroids; A Review, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3719293/ 
• Circulating Sex Hormones and Risk of Uterine Fibroids: Study of Women’s Health Across the Nation (SWAN), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4701845/ 
• Hormones and pathogenesis of uterine fibroids, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26725037 
• Epidemiology and Risk Factors of Uterine Fibroids, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/29054502 
• Uterine fibroids – what’s new, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5721931/ 
• Uterine fibroids in pregnancy: prevalence, clinical presentation, associated factors and outcomes at the Limbe and Buea Regional Hospitals, Cameroon: a cross-sectional study, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6293543/ 
• An intramural uterine fibroid became submucosal in the puerperium – proposed probable mechanism: a case report, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5878936/
• A US population-based study of uterine fibroid diagnosis incidence, trends, and prevalence: 2005 through 2014, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30291840 
• Omega-3 fatty acids (fish oil) as an anti-inflammatory: an alternative to nonsteroidal anti-inflammatory drugs for discogenic pain, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16531187 
• Effect of Flaxseed Intervention on Inflammatory Marker C-Reactive Protein: A Systematic Review and Meta-Analysis of Randomized Controlled Trials, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4808865/ 
• Antiosteoclastic Activity of Milk Thistle Extract after Ovariectomy to Suppress Estrogen Deficiency-Induced Osteoporosis, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3678416/ 
• Estrogen and progestin bioactivity of foods, herbs, and spices, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9492350 
• The effects of commercial preparations of red raspberry leaf on the contractility of the rat’s uterus in vitro, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20220111

Sursa foto: Shutterstock

The post Fibromul uterin: cauze, simptome, tratament appeared first on WomenOnTop.

Iată tot ce trebuie să știi despre menopauză: care sunt simptomele, cum se pune diagnosticul, care sunt posibilele complicații și când apare menopauza precoce:

I.Premenopauza
Ce este premenopauza și cum o recunoști

II.Menopauza
Simptomele menopauzei
Cauzele  menopauzei
Diagnosticul menopauzei
Tratamentul menopauzei
Riscurile și complicațiile menopauzei
Menopauza precoce

Menopauza marchează sfârșitul menstruațiilor în viața unei femei. Oficial, menopauza se instalează după ce a trecut un an de la ultima menstruație. Asta înseamnă cel puțin 12 luni consecutive fără menstruație.

Vârsta medie la care o femeie intră la menopauză este de 51 de ani, însă există un număr mare de factori care poate duce ca o femeie să intre la menopauză mult mai devreme, începând cu 40 de ani. Orice poate dăuna ovarelor sau producției de estrogen poate provoca menopauza timpurie. Printre acești factori se numără fumatul, chimioterapie sau operația de scoatere a ovarelor.

În lunile și anii dinaintea menopauzei apare o perioadă de tranziție, numită premenopauză. In acea perioada, producția de hormoni care provoacă ciclul menstrual se schimbă, astfel că femeile vor resimți o serie de simptome.

Fiecare femeie va experimenta premenopauza și menopauza într-un mod unic, așa că simptomele pot varia foarte mult de la o persoană la alta. Unele dintre acestea pot fi destul de neplăcute, precum bufeurile și creșterea în greutate.

I.Premenopauza

Ce este premenopauza și cum o recunoști

Perimenopauza sau premenopauza a fost definită diferit de-a lungul timpul, însă experții sunt în general de acord că începe cu cicluri menstruale neregulate – prin scăderea funcției ovariene – și se încheie la un an după ultima menstruație, când se instalează menopauza.

Perimenopauza variază mult de la o femeie la alta. Durata medie este de trei până la patru ani, deși poate dura doar câteva luni sau se poate prelungi, în cazul unor femei, până la un deceniu.

Toate schimbările care au loc în această perioadă sunt cauzate de modificările hormonale, în special variații ale nivelului de estrogen circulant.

În anii de reproducere, cantitatea de estrogen în circulație crește și scade pe tot parcursul ciclului menstrual. Nivelurile de estrogen sunt controlate în mare măsură de doi hormoni: hormonul de stimulare foliculară (FSH) și hormonul luteinizant (LH).

FSH stimulează foliculii – sacii plini de lichide din ovare care conțin ouă – pentru a produce estrogen. Când estrogenul atinge un anumit nivel, creierul semnalează hipofiza pentru a opri FSH și pentru a produce o creștere a LH. Acesta, la rândul lui, stimulează ovarul să elibereze ovulul din foliculul său (ovulație).

Foliculul rămas produce progesteron, pe lângă estrogen, în pregătirea sarcinii. Pe măsură ce progesteronul și estrogenul cresc, nivelurile de FSH și LH scad.

Dacă sarcina nu apare, progesteronul scade, menstruația are loc, iar ciclul începe din nou.

În timpul perimenopauzei, nivelul de estrogen va fi modificat, astfel vor apărea o serie de simptome. Acestea pot fi:

• Menstruații neregulate – Ele pot fi mai lungi (pot ajunge până la 2-3 săptămâni) sau mai scurte decât de obicei. Menstruațiile pot fi mai abundente sau mai slabe, pot apărea mai des sau la diferență de 2-3 luni de la o menstruație la alta. De asemenea, pot apărea sângerări, foarte slabe, între menstruații. Sângele eliminat ar putea căpăta o culoare mai închisă, el devenind uneori maro.
• Bufeuri – Stările de scurtă durată în care femeia simte un val de căldură în corp, mai ales în zona capului, gâtului și pieptului.
• Transpirații nocturne
• Probleme cu somnul
• Pierderi de memorie
• Dificultăți în urinare
• Uscăciune vaginală
• Schimbări în dorințele sexuale

Unele femei pot să nu experimenteze niciun simptom al perimenopauzei și pot sări brusc la menopauza.

II. Menopauza

Simptomele menopauzei

Majoritatea femeilor încep să simtă primele simptome ale menopauzei cu aproximativ 4 ani înainte de instalarea ei și durează încă 4 ani de la ultima menstruație.

Un număr mic de femei încep să simtă simptomele menopauzei chiar cu 10 ani înainte ca aceasta să apară, iar 1 din 10 femei resimte simptomele menopauzei timp de 12 ani de la ultima menstruație.

Menopauza apare în general între 45 și 55 de ani, iar vârsta medie la care se instalează este 51 de ani.

Simptomele menopauzei sunt de obicei mai severe atunci când ea apare brusc. Afecțiuni care au impact mare asupra sănătății ovarelor, precum cancerul sau histerectomia (scoatera uterului) sau alte alegeri în stilul de viață, precum fumatul, tind să înrăutățească simptomele și să crească durata lor.

Cele mai comune simptome ale menopauzei sunt bufeurile și uscăciunea vaginală. Aproximativ 75% dintre femei experimentează bufeuri la menopauză.

Bufeurile – Apar încă din perimenopauză și durează între trei și cinci ani. Ele sunt resimțite cel mai puternic în lunile următoare după încetarea menstruației. Femeile simt un val de puternic de căldură în partea superioară a corpului. Aproximativ 15% dintre femei pot experimenta bufeuri într-o formă mai severă. De obicei acestea sunt cele la care menopauza a apărut după o operație sau care iau pastile tamoxifen pentru a preveni cancerul la sân. Transpirațiile și pielea roz apar deseori după bufeuri și anunță că producția de estrogen a femeii a scăzut considerabil.

Diminuarea secrețiilor vaginale. Scăderea estrogenului poate face ca vaginul să fie mai scurt și mai îngust. Rezultatul constă deseori în uscăciune și iritare, care poate face actul sexual neplăcut. Pereții vaginului s-ar putea inflama, ceea ce ar putea cauza o afecțiune numită vaginită atrofică. Nu este o infecție, însă aceasta trebuie tratată, pentru că altfel va progresa și ar putea fi foarte dureroasă, provocând răni în vagin. Aceasta poate cauza inclusiv sângerări.

Menstruații neregulate. În primele etape ale menopauzei, menstruațiile vor fi mai scurte și vor veni mai repede. Menstruațiile pot fi mai abundente sau mai ușoare . Pot trece și trei luni între menstruații.

Schimbări de dispoziție. Unele modificări comune apar în timpul menopauzei, dar nu au neapărat legătură cu nivelul fluctuant al menopauzei. Cele mai frecvente modificări de ordin psihic pot fi resimțite sub formă de depresie, insomnie sau probleme de somn, probleme de memorie sau cognitive, declinul dorinței sexuale, dar și a funcției sexuale.

Alte modificări fizice care se dezvoltă în anii de mijloc includ creșterea în greutate, incontinența urinară, palpitațiile inimii, pielea uscată și dureri de cap. Pentru acestea, o legătură hormonală este posibilă, dar nu a fost dovedită.

Alte semne al menopauzei sunt: infertilitate, infecții urinare recurente, sâni inflamați, puls mărit, reducerea masei musculare, încheieturi rigide, sâni mai puțin plini, ochi uscați și gură uscată, căderea părului sau subțierea firului de păr.

Cauzele menopauzei

Menopauza este un proces natural care are loc atunci când ovarele îmbătrânesc și produc mai puțini hormoni de reproducere.

Corpul trece prin mai multe schimbări atunci când scade nivelul de estrogen, progesteron, testosteron, FSH și LH.

Cauzele apariției menopauzei induse sunt:

• Reducerea chirurgicală a ovarelor
• Ablația ovariană sau oprirea funcției ovarelor, care poate fi făcut prin tehnici hormonale, chirurgie sau tehnici de radioterapie la femeile cu tumori
• Radiații pelvine
• Leziuni pelvine care afectează grav sau distrug ovarul

Diagnosticul menopauzei

Dacă ai în jur de 45 de ani și te confrunți cu simptome asemănătoare menopauzei, poți merge la medic. Un nou test de sânge poate determina dacă o femeie a intrat la menopauză sau se apropie de menopauză, inclusiv în timpul perimenopauzei.

Medicul îți poate indica, de asemenea, să faci faci analize de sânge care să determine nivelul anumitor hormoni, de obicei FSH și o formă de estrogen, numită estradiol.

Creșterea constantă a nivelului de FSH, depășind 30 mUI/mL , combinată cu lipsa menstruației timp de un an consecutiv este de obicei confirmarea menopauzei.

Medicii pot indica, de asemenea, teste suplimentare pentru verificarea funcției tiroidei, funcției ficatului, a rinichilor, a lipidelor din sânge, testosteronul, progesteronul, prolactina, estradiol.

Tratamentul  menopauzei

Pentru a atenua simptomele menopauzei este posibil să fie nevoie să urmezi un tratament. Terapia cu hormoni este una eficientă în cazul femeilor sub 60 de ani, sau care au intrat la menopauză de cel mult 10 ani. Terapia cu hormoni ar putea reduce bufeurile, transpirațiile nocturne, atrofia vaginală, osteoporoza. Alte medicamente ar putea fi utilizate pentru a trata și alte simptome ale menopauzei, cum ar fi căderea părului și uscăciunea vaginală.

Medicamentele recomandate uneori de medici pentru a trata diverse simptome ale menopauzei sunt:

• minoxidil topil 5% – utilizat o dată pe zi împotriva subțierii părului și a pierderii lui
• șampon antimătreață
• cremă topică cu clorhidrat de eflornitină – pentru părul nedorit
• inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) – mai ales paroxetina, pentru bufeuri, anxietate și depresie
• cremă vaginală fără hormoni și lubrifiant
• lubrifianți vaginali ce conțin o doză scăzută de estrogen
• ospemifen -pentru uscăciunea vaginală și sex dureros
• antibiotice profilactice pentru infecții urinare recurente
• medicamente pentru somn – în caz de insomnie

Există câteva schimbări pe care o femeie la menopauză le poate face pentru a-i ușura simptomele:

• să facă exerciții moderate, de 20-30 de minute pe zi, pentru a-și menține greutatea și să reducă numărul de calorii consumate zilnic
• să apeleze la un psiholog, dacă e nevoie – poate discuta despre anxietate, tristețe, insomnie sau alte schimbări de ordin psihic ce au loc în acea perioadă
• să ia suplimente alimentare – calciu, vitamina D și magneziu scad riscul apariției osteoporozei și îmbunătățesc nivelul de energie și somn. Cantitățile suplimentelor trebuie recomandate de medic.
• Să aplice cremă hidratantă pe piele
• să renunțe la fumat și să limiteze consumul de alcool. Expunerea la fum de țigară ar putea înrăutăți simptomele.
• Să consume anumite alimente, care ar putea fi de ajutor. Potrivit unor studii, unele remedii naturiste ar putea atenua simptome ale menopauzei, precum: soia, vitamina e, melatonină și semințele de in. Deși se credea că acizii grași Omega-3 ar putea îmbunătăți simptomele vasomotorii asociate cu menopauza, un studiu a scos la iveală că nu există vreo dovadă în acest sens.

Posibile riscuri și complicații ale menopauzei

După instalarea menopauzei, riscul apariției anumitor afecțiuni medicale crește. Printre aceste afecțiuni se numără:

Boli cardiovasculare – pot apărea uneori atunci când nivelul de estrogen scade

Osteoporoza – în primii ani de la apariția menopauzei, femeile ar putea pierde din densitatea osoasă, având astfel un risc crescut de osteoporoză

Incontinență urinară – țesutul vaginului și al uretrei își pierde din elasticitate, astfel că nevoia de urina poate apărea brusc, iar dacă tușești sau râzi ai mai multe șanse de incontinență urinară. Exercițiile Kegel sunt benefice în acest caz.

Scăderea funcției sexuale – libido scăzut, alături de dureri în timpul actului sexual, inclusiv sângerări, ar putea afecta considerabil viața sexuală a femeii. Cremele vaginale și lubrifianții ar putea fi de ajutor în aceste situații.

Îngrășarea – Multe femei iau în greutate în timpul tranziției la menstruație, deoarece aceasta încetinește metabolismul.

Menopauza precoce

Menopauza precoce apare înainte de vârsta de 40 de ani, în cazuri rare putând apărea și de la 15 ani.

Menopauza prematură poate apărea din cauza unor afecțiuni preexistente sau poate fi indusă de anumite intervenții chirurgicale necesare pentru a trata anumite boli.

Menopauza precoce apare din cauza:

• factorilor genetici
• afecțiuni autoimune (poliatrită reumatoidă, spondilită anchilozantă)
• afecțiuni tiroidine
• boli inflamatorii intestinale
• reducerea chirurgicală a ovarelor
• ablația ovariană sau oprirea funcției ovarelor
• radiații pelvine
• leziuni pelvine care afectează grav sau distrug ovarul

Simptomele menopauzei precoce sunt foarte asemănătoare cu cele ale menopauzei normale, însă riscurile sunt mai crescute. O femeie care a intrat la menopauză prematur are un risc mai mare de boli cardiovasculare, osteoporoză, anumite forme de cancer (ovarian, mamar, de colon) și chiar Alzheimer.

Aceste femei pot primi, în schimb, tratamente individualizate de hormoni, care pot fi un real ajutor, acestea reducând riscurile și simptomele neplăcute.

Așadar, menopauza este procesul natural prin care ciclul menstrual al femeii se oprește, marcând sfârșitul fertilității. Deși menopauza își face simțită prezența prin mai multe simptome inconfortabile, acestea pot fi diminuate considerabil prin adoptarea unui nou stil de viață, mai sănătos.

Foto: Pixabay

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5689497/

https://www.fda.gov/news-events/press-announcements/fda-permits-marketing-diagnostic-test-aid-determination-menopausal-status

https://www.nhs.uk/conditions/menopause/symptoms/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4072122/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4581591/

The post Menopauza: care sunt simptomele și cum pot fi ameliorate  appeared first on WomenOnTop.

Cum funcționează un test de sarcină?
Când este indicat să faci testul de sarcină?
De câte tipuri este testul de sarcină?
Cum se folosește testul de sarcină?
Cum interpretezi rezultatul?
Ce înseamnă rezultatele fals-pozitive?
Ce înseamnă rezultatele fals-negative?
Cât de precis este un test de sarcină?
Ce medicamente pot afecta rezultatul testului?

Cum funcționează un test de sarcină?

Un test de sarcină detectează Gonadotropină Corionică Umană (HCG), cunoscut și drept hormonul sarcinii. Acest hormon este prezent în sânge și urină la 6-10 zile de la fertilizare, după ce ovulul fertilizat s-a atașat de pereții uterului. 

Testul în sine constă într-o bandă care absoarbe urina pentru a identifica prezența sau absența HCG în urină. Un nivel sub 5 mlU/ml indică un test de sarcină negativ, iar un nivel al HCG peste 35 mlU/ml indică un test de sarcină pozitiv. 

Când este indicat să faci testul de sarcină?

Poți face testul de sarcină atunci când ți-a întârziat menstruația – atunci funcționează cel mai bine. 

Cu cât știi mai repede dacă ești însărcinată, cu atât ai mai mult timp la dispoziție să te gândești la opțiunile tale. În general este recomandat să faci testul de sarcină la 10 zile după sexul neprotejat. 

Aceste rezultate nu sunt 100% sigure și există riscul de rezultate fals-pozitive sau fals-negative. 

Dacă, de exemplu, ai menstre neregulate sau acestea lipsesc cu totul, cel mai bine (pentru o siguranță mai mare) este să faci testul de sarcină la 3 săptămâni de la sexul neprotejat. Mai jos sunt principalele cazuri în care ar trebui să faci testul de sarcină:

• Dacă ți-a întârziat menstruația – dacă nu urmărești evoluția menstruației cu atenție, este dificil să îți dai seama dacă ți-a întârziat. Majoritatea femeilor au un ciclu de 28 zile. Cea mai la îndemână soluție este să faci testul dacă a trecut mai mult de o lună de la ultima menstruație. Este bine de știut că menstruația poate întârzia și ca urmare a stresului, dietei neregulate, exercițiilor fizice intense sau dacă suferi de o boală cronică. De asemenea, este bine să fii atentă la fluxul sanguin. De multe ori, femeile abia însărcinate au sângerări ușoare sau mici pete în primele săptămâni, atunci când ovulul fecundat se atașează de pereții uterului
• Dacă ai crampe abdominale – atunci când ai crampe abdominale dar menstruația nu mai apare, cel mai bine este să faci testul de sarcină
• Dacă sânii te dor – pe măsură ce sarcina începe să se dezvolte, corpul produce mai mult estrogen și progesteron. Există riscul de dureri ale sânilor, dar și ca aceștia să pară mai mari, datorită fluxului sanguin crescut în această regiune. Sfârcurile pot fi dureroase, iar venele vizibile să fie mai închise la culoare. Pentru că durerile de sâni apar și în primele zile ale menstruației, acest lucru nu indică mereu sarcină. 
• Dacă ai și alte simptome – primele zile de sarcină se pot manifesta prin senzație de greață, detestarea unor alimente, senzația de extenuare fizică, urinări frecvente. Aceste simptome se mențin până la reglarea nivelului HCG, în primul trimestru
• Dacă metoda contraceptivă folosită a dat greș – fie că folosești prezervativ sau anticoncepționale, acestea nu îți oferă protecție 100% împotriva sarcinii. Cu alte cuvinte, va exista întotdeauna un risc minor de sarcină, oricâte măsuri contraceptive ți-ai lua. Potrivit Planned Parenthood, 9 din 100 de femei pot rămâne însărcinate dacă nu urmează cu atenție instrucțiunile medicului atunci când vine vorba de anticoncepționale. În ceea ce privește prezervativul, 18 din 100 de femei care se bazează doar pe prezervativul masculin rămân însărcinate în fiecare an. Pentru mai multă siguranță în acest sens, ginecologii recomandă dispozitivele intrauterine; folosirea acestora se soldează cu mai puțin de o sarcină la fiecare 100 de femei care folosesc această metodă contraceptivă

La câte zile se face testul de sarcină?

Deși majoritatea testelor de sarcină promit rezultate sigure încă de la primele zile de întârziere a menstruației, este recomandat să faci testul la aproximativ o săptămână după ce ai observat întârzierea menstruației. 

Acest lucru este recomandat mai ales în cazul femeilor care au menstre neregulate, care pot apărea pe fond de stres, alimentație neregulată sau un stil de viață dezorganizat.  

În ce parte a zilei trebuie să faci testul de sarcină?

Rezultatul testului de sarcină poate fi influențat și de perioada din zi în care îl faci. În general, este recomandat să faci testul în primele ore ale dimineții (preferabil, la prima urină) deoarece atunci HCG are concentrația cea mai mare. 

De câte tipuri este testul de sarcină?

Testul de sarcină se poate face prin testarea urinii sau a sângelui. Testul de sarcină pe bază de urină poate fi luat de la supermarket sau farmacie. Îl poți face imediat sau la câteva zile de la întârzierea menstruației. 

Analiza de sânge presupune prelevarea unei probe de sânge, preferabil în primele ore ale dimineții. Proba este apoi trimisă pentru testare la laborator. Rezultatele le vei primi în 1-2 zile. 

Cum se folosește testul de sarcină?

Testarea în sine este destul de simplă. Introdu în test o cantitate mică de urină. Pune testul pe o suprafață orizontală și așteaptă aproximativ 5 minute (timpul poate varia așa că citește instrucțiunile de pe ambalaj cu atenție) pentru rezultate. 

Dacă testul este pozitiv, este bine să mergi la medic pentru a confirma printr-un test de sânge.

Cum interpretezi rezultatul?

Majoritatea testelor de sarcină funcționează pe același principiu. Dacă apare o liniuță roșie (în dreptul simbolului C) înseamnă că rezultatul este negativ (deci nu ești însărcinată). Două liniuțe (în dreptul simbolurilor C și T) indică un rezultat pozitiv. Dacă liniuța roșie nu apare sau dacă apare doar în dreptul simbolului T, testul este incert și trebuie repetat. 

Ce înseamnă rezultatele fals-pozitive?

De regulă, prezența liniuței pe testul de sarcină indică prezența sarcinii, însă există lucruri care pot influența testul (de exemplu, prezența unei tumori ovariene, afecțiuni ale ficatului sau rinichilor, un avort spontan) creând un rezultat fals-pozitiv. 

De asemenea, dacă urmezi un tratament cu hormoni HCG pentru a stimula ovulația pot apărea rezultate fals-pozitive. 

Mai mult, unele femei la perimenopauză au un nivel crescut al HCG, astfel că pot apărea rezultate fals-pozitive dacă faci testul. Pentru a lămuri situația este bine să vorbești cu un ginecolog. 

Ce înseamnă rezultatele fals-negative?

Un rezultat negativ înseamnă, de regulă, absența sarcinii, însă pot exista cazuri de rezultate fals-negative. 

De exemplu, atunci când testul nu a fost făcut corect, dacă urina este prea diluată, dacă testul este expirat sau dacă l-ai făcut prea devreme (la 1-2 zile după întârzierea menstruației sau nu ai așteptat timpul indicat pe ambalaj). 

Un alt lucru care poate influența rezultatul, este sensibilitatea testului la prezența hormonului HCG. 

Acest lucru poate determina un rezultat fals-negativ. De asemenea, dacă ai colectat urina mult prea devreme (mai mult de 30 minute) înainte de a face testul există un risc mai mare de rezultate fals-negative. 

Pentru mai multă liniște sufletească este recomandat să mergi la ginecolog pentru realizarea unor teste suplimentare. 

Cât de precis este un test de sarcină?

Dacă ești atentă la instrucțiunile de pe ambalaj și urmezi indicațiile cu atenție, testul de sarcină are o acuratețe de 90-99%. 

Pentru a alege un test de sarcină potrivit este bine să te consulți cu farmacistul. Prețul mai mare este, de regulă, asociat unei calități mai bune a produsului și unei sensibilități mai mari la hormonul HCG. 

Dacă tot nu ești sigură, poți merge la ginecolog pentru un test de sânge și o ecografie transvaginală (se realizează la trei săptămâni de la întârzierea menstruației) pentru a confirma sau infirma prezența sarcinii. 

Ce medicamente pot afecta rezultatul testului?

Rezultatul testului de sarcină poate fi afectat de unele medicamente pentru tratarea infertilității (în special clomifen sau pregnyl) sau de medicamente care conțin HCG. Anticoncepționalele orale sau antibioticele nu afectează acuratețea testului.

Realizat corect, testul de sarcină te ajută să afli dacă ești însărcinată. Urmărește cu atenție indicațiile de pe ambalaj și vei afla cu cea mai mare acuratețe răspunsul. Dacă nu este conclusiv, mergi la un ginecolog pentru analize suplimentare. 

Sursa foto: Shutterstock

The post Cum funcționează testul de sarcină și ce înseamnă rezultatele? appeared first on WomenOnTop.

Picioarele umflate pot semnala o serie de probleme medicale – unele trecătoare, altele foarte serioase – deci este important să găsești sursa acestui disconfort. Și cum diavolul se ascunde în detalii, află în continuare cum stilul de viață poate pune presiune pe aspectul picioarelor tale și cum poți trata acest sindrom păcătos. 

Simptomele picioarelor umflate
Ce se întâmplă sub piele
De ce se umflă picioarele
Boli și complicații
Cum se stabilește diagnosticul medical
Variante de tratament – medicamentos si naturist
5 metode de prevenție

Simptomele picioarelor umflate

Fie că ai mers mult pe jos sau, din contră, ai parcurs un drum luuung cu mașina, că te confrunți cu retenție de apă în organism sau o problemă medicală mai serioasă, simptomele sunt foarte supărătoare:

• Umflarea țesuturilor, urmată de semne lăsate pe piele de la șosete sau încălțăminte 
• Senzație de picioare grele, la propriu
• Durere la mers, oboseală nejustificată
• Pete roșiatice sau porțiuni decolorate, ce modifică aspectul picioarelor
• Gleznele își măresc vizibil volumul

Ce se întâmplă sub piele

Oricare ar fi cauza, umflarea propriu-zisă apare ca urmare a acumulării de lichid în țesuturile picioarelor, afecțiune ce poartă denumirea de edem periferic. Acumularea este adesea cauzată de o problemă a sistemului circulator sau a sistemului limfatic. 

Într-un sistem circulator sănătos, arterele transmit sânge bogat în nutrienți și oxigen către extremități, iar venele pompează sânge deoxigenat înapoi la inimă și plămâni pentru reînnoire. Venele se bazează pe o serie de supape minuscule, unidirecționale, care se deschid și se închid pentru a permite sângelui să treacă și apoi să-l împiedice să curgă înapoi.

Problemele apar atunci când aceste valve nu reușesc să se închidă corespunzător, ceea ce permite sângelui să revină în vene și să zăbovească. Această afecțiune, numită insuficiență venoasă cronică este cauza principală a varicelor, dar este adesea și cauza cea mai răspândită a picioarelor și gleznelor umflate cronic.

La nivelul vaselor și capilarelor circulă lichidul limfatic, un fluid bogat în proteine care apară sistemul imunitar. Destinația limfei este tot inima, iar atunci când sistemul limfatic este blocat, efectul este vizibil la nivelul picioarelor. Nu întâmplător, se recomandă masajul de drenaj limfatic, dar mai multe despre asta în secțiunea despre remedii și tratament. 

De ce se umflă picioarele

Umflarea țesuturilor poartă denumirea de edem, echivalentul retenției de lichid în limbaj uzual, și este cel mai des întâlnită la nivelul picioarelor, fie că este vorba despre laba piciorului, glezne, gambe, spre coapse sau toate porțiunile. 

Cu precădere vara sau la temperaturi atmosferice ridicate, membrele rețin apa și se umflă. Această reacție supărătoare se numește edem de caldura. Mai specific, vasele de sânge se dilată și, din cauza lipsei de mișcare, se manifestă retenția de apă în zona picioarelor.

Cauzele pot fi numeroase, însă câteva au o incidență mai mare:

#1 Statul în picioare versus sedentarismul 

Ambele sunt la fel de nocive pentru organism. Dacă statul ocazional în picioare o perioadă îndelungată cauzează umflături la nivelul picioarelor ce se atenuează prin comprese și repaus, lipsa de mișcare în general și statul la birou ore în șir au efecte nedorite pe termen lung. 

Tratament: Exerciții fizice regulate, pierderea în greutate în cazul surplusului, alimentația sănătoasă, mersul pe jos, diminuarea consumului de sare și creşterea consumul de potasiu reduc simptomele de picioare umflate.

#2 Excesul de sare în alimentație

La fel ca sedentarismul, surplusul de sare în organism concurează în lista cauzelor de deces despre care nu se vorbește suficient de mult sau sunt subestimate. Excesul de sare stă ascuns inclusiv în alimente aparent inofensive, precum legumele congelate, deliciosul cașcaval și tot ce înseamnă mâncare procesată. 

Tratament: citește etichetele alimentare și controlează aportul zilnic de sare.

#3 Sindrom premenstrual sau sarcină

În ambele situații, adesea picioarele umflate sunt un simptom inevitabil și trecător. Organismul femeilor tinde să rețină mai multă apă în aceste ipostaze ca urmare a fluctuațiilor hormonale. Consumul de apă este o soluție contra intuitivă, dar foarte eficientă în cazul retenției de apă în organism. 

Tratament: Pernuțele sub picioare în pat, încălțămintea confortabilă, compresele medicinale și odihna ar trebui să reducă și disconfortul și să contribuie la scăderea umflăturii. 

#4 Probleme cu circulația sângelui

Sistemului circulator transportă sângele cu oxigen și nutrienți esențiali către fiecare celulă din corp. Cheagurile de sânge din venele picioarelor îngreunează circulația spre inimă, iar acest blocaj este vizibil prin inesteticele vene sparte sau tromboza venoasă profundă. Ambele sunt sisteme de alarmă și trebuie adresate medicului.

Tratamant: asistență medicală, un diagnostic corect și tratament specializat. Prevenția se poate face prin comprese și îmbrăcăminte lejeră, reducerea aportului de sare, stil de viață activ și evitarea poziției picior peste picior. 

#5 Probleme cu circulația limfatica sau Limfoedem

Blocajul sistemului limfatic cauzează senzațiile de greutate în picioare, furnicături ale extremităților și încălzire a țesutului. Drenajul limfatic, ceaiurile diuretice și hidratarea temeinică descongestionează blocajele. Ai băut suficientă apă azi?

Tratament: exerciții fizice care să pună în mișcare limfa și să întărească musculatura, sesiuni de masaj de drenaj limfatic și evitarea jeans-ilor strâmți, fără elastic.

#6 Boli cardiace, hepatice sau renale

Disconfortul fizic și estetic poate semnala o problemă mai serioasă de sănătate. 

• Insuficiența cardiacă apare atunci când inima nu mai pompează sângele cum trebuie
• Insuficiența renală cauzează retenția apei, sării și toxinelor în organism
• Boala hepatică cauzează scurgerea sângelui din vasele sanguine în țesuturi

Tratament: medicamentație prescrisă de medic.

#7 Efecte secundare ale unor medicamente

În lista de efecte adverse ale unor medicamente, umflarea picioarelor poate fi cel mai inofensiv dintre toate. Cu toate astea, iată câteva medicamente cu incidență mare asupra umflăturilor la nivelul memebrelor:

• medicamente pentru tensiune arterială
• medicamente pentru diabet
• hormoni, precum estrogen și testosteron
• steroizi
• antidepresive

Tratament: doar un medic poate schimba dozajul medicamentelor sau prescrie medicamente alternative. 

Boli și complicații asociate

Dacă simptomele persistă și se agravează, acestea pot semnala probleme medicale mai serioase, precum boli de inimă, afecțiuni ale ficatului și ale rinichilor, diabet sau infecții ale pielii. 

De asemenea, umflarea cronică a membrelor poate genera complicații ale pielii de forma ulcerelor de piele. Aceste leziuni creează la rândul lor probleme cu denumiri și efecte foarte neplăcute dacă nu sunt tratate la timp, precum abcese, celulită infecțioasă, fascită nectrotizantă. 

Cum se pune un diagnostic medical

Orice neplăcere care persistă semnalează și cere atenția unui medic. În cazul afecțiunilor ce implică senzație de greutate și umflături ale picioarelor, investigațiile medicale care stabilesc diagnosticul sunt:

• Anamneză și examinare clinică
• Analize de sânge și de urină
• Electrocardiogramă în cazul unor suspiciuni legate de funcționarea inimii
• Radiografia membrelor afectate

Cum tratezi picioarele umflate 

Odată identificată cauza problemei, sunt o serie de metode de vindecare și pași pe care trebui să-i introduci în rutina zilnică. Există pe de-o parte tratamentul medicamentos, disponibil doar la prescripția medicului, apoi remediile naturiste și măsurile alternative care se pot dovedi foarte eficiente dacă sursa simptomelor nu este cronică. 

Farmacia de buzunar 

În funcție de afecțiunea sau boala care care cauzează umflături ale picioarelor, medicul  prescrie tratamentul medicamentos potrivit.

Simptomele pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor diuretice, care stimulează eliminarea lichidelor blocate în organism sau a analgezicelor și inflamatoarelor, dacă durerile devin insuportabile. În orice caz, simptomele de picioare grele sau umflate care persistă ascund alte afecțiuni care trebuie tratate corespunzător și adaptat fiecărei situații. 

Remedii din cămara bunicii

Dacă sursa problemei este precis retenția de lichide, poți apela la diuretice naturiste. Adică, ceaiurile bunicii din compendiul de plante medicinale. Toate ceaiurile sunt bune pentru hidratare și eliminarea toxinelor, însă câteva plante sunt recunoscute pentru efectele diuretice: păpădia, păducelul, ceaiul negru și ceaiul verde. 

O altă plantă minune este ghimbirul pentru efectul antioxidant, antiinflamator și diuretic. Ghimbirul este foarte aromat sub formă de pudră în mâncăruri, dar pentru a profita la maximum de efectele vindecătoare asupra retenției de apă și sodiu, consumă-l în formă lichidă, în ceaiuri sau siropuri. Cea mai sănătoasă opțiune este ceaiul de ghimbir. 

Un alt obicei naturist și foarte relaxant sunt infuziile cu săruri, aplicate la nivelul tălpilor. Chiar dacă sarea în organism nu este benefică, sarea amară Epsom are efect emolient dacă este adăugată într-un lighean cu apă în care îți scufunzi picioarele pentru aproximativ 15 minute. Atenție, sarea Epsom este sulfat de magneziu și nu este comestibilă!

Obiceiuri alternative vindecătoare 

Masajul de drenaj limfatic, o dietă echilibrată și exercițiile fizice recurente sunt cheia către combaterea picioarelor umflate, a durerilor, dar și a altor afecțiuni supărătoare. Dacă mișcarea și dieta trebuie să devină un stil de viață, relaxarea la masaj poate fi un răsfăț care îți face bine pe toate planurile – fizic, emoțional și spiritual. 

Înotul este exercițiul ideal pentru oricine suferă de picioare inflamate. Orice formă de exercițiu îmbunătățește circulația sângelui, fie că este yoga, înot sau alergare. Avantajul la înot este că nu solicită excesiv picioarele, fiind alegerea perfectă pentru o rutină fizică sănătoasă și câteva clipe de detașare de “lumea terestră” dezlănțuită. 

5 metode de prevenție

Dacă te confrunți cu inflamarea picioarelor doar în anotimpul călduros sau când ai perioade mai aglomerate la birou, poți apela la câteva trucuri de prevenție. Iar prin trucuri, ne-am gândit la un lifestyle sănătos care o să se reflecte pozitiv și în alte aspecte ale vieții.

Iată to do-ul în 5 pași, pentru care picioarele tale o să-ți mulțumească mai târziu:

#1 Poartă încălțăminte comodă

#2 Ține sub control consumul de sare

#3 Bea apă, bea apă, bea apă

#4 Pune musculatura în mișcare în fiecare zi

#5 No smoking, no vaping 

Picioarele tale merită un tratament special, asemeni tenului, părului și oricărei părți din tine. În plus, picioarele duc tot greul cotidian, deci asigură-te că le pui în mișcare și le acorzi grija cuvenită.

Sursă foto Unsplash 

The post Cauze și remedii pentru picioare umflate – Afla ce probleme medicale poate ascunde simptomul de picioare grele appeared first on WomenOnTop.

Iată câteva rețete de prăjituri simple și rapide, care nu necesită coacere:

Tiramisu
Banana split
Ecler cu ciocolată fără coacere
Cheesecake cu fructe
Prăjitura Karo
Prăjitura cu banane și caramel
Alte idei de prăjituri fără coacere

O prăjitură este probabil felul de mâncare căruia nimeni nu-i poate rezista, iar pentru că dulciurile sunt o sursă de fericire pentru oameni, e important să nu-ți refuzi această plăcere, atât timp cât eviți excesele.

De aceea, e bine să fii pregătit cu o listă de rețete care se gătesc repede și ușor și nici nu fac căldură în bucătărie. În cazul în care vrei să organizezi o petrecere, prăjiturile fără coacere sunt cu atât mai mult indicate, mai ales pe perioada verii.

De asemenea, torturile fără coacere pot fi o buna varianta, ajutându-te să economisești timp.

Tiramisu

Tiramisu – renumitul desert italian este cel mai bun exemplu de prăjitură ce nu necesită coacere. Chiar dacă trebuie să stea la frigider câteva ore înainte să fie mâncat, rețeta nu este complicată, iar rezultatul este delicios. 

Pentru tiramisu ai nevoie de: 450 grame de brânză mascarpone, o cană de frișcă dulce, jumătate de cană de zahăr, 3 linguri de rom sau brandy, cacao pudră, o ceașcă de espresso, cremă de whisky (opțional) și pișcoturi.

Brânza, zahărul, romul se amestecă până obții o cremă fină, omogenă. Apoi se adaugă frișca bătută.

După ce dai pișcoturile prin espresso și cremă de whisky, le așezi într-o tavă înaltă și adaugi un strat de cremă pufoasă albă și apoi repeți procedura pentru încă un strat de pișcoturi cu mascarpone. După ce o lași două ore la frigider, te poți bucura de desertul italian.

Banana split

Banana split – este o prăjitură pentru iubitorii de banane, gata în 35 de minute, fără să fie nevoie de coacere. Pentru blat poți folosi 150 de grame de biscuiți simpli sau digestivi și 115 grame de unt topit. Pentru stratul de cremă ai nevoie de 300 de grame de cremă de brânză, 50 de grame de zahăr, 240 de mililitri de smântână pentru frișcă, 3-4 banane și o conservă de ananas.

Blatul se face prin combinația biscuiților mărunțiți bine cu untul topit, iar compoziția trebuie presată într-o tavă de tort și păstrată la frigider. Crema de brânză cu zahărul se bat și apoi se adaugă smântâna pentru frișcă. Se mixează până se obține un amestec omogen.

Apo se așază peste blatul de biscuiți un strat de banane tăiate felii, si apoi unul de ananas zdrobit. Se repetă procedura, cu straturi noi, până la terminarea ingredientelor.

După ce stă două ore la frigider, e gata să fie consumată. Banana split poate fi consumată cu înghețată.

Ecler cu ciocolată fără coacere

Ecler cu ciocolată fără coacere. Eclerul este unul dintre cele mai populare deserturi. Puțini știu însă că acest desert se poate face fără coacere. Ingredientele necesare sunt: un pachet de pișcoturi, iar pentru cremă: 500 mililitri de lapte, 2 linguri amidon, 3 linguri zahăr, 4 gălbenușuri, esența de vanilie, un praf de sare. Pentru sirop, ai nevoie de 200 mililitri de apă, 150 de grame de zahăr, 1 linguriță de zeamă de lămâie. Pentru glazură, e nevoie de 120 de grame de ciocolată cu lapte și 60 mililitri smântână pentru frișcă.

Ingredientele pentru cremă se amestecă într-o cratiță, la foc mic, până se îngroașă.

Penru sirop se amestecă apa cu zaharul la foc mic, iar după ce se topește, se adaugă zeama de lămâie și siropul se lasă la răcit.

Peste pișcoturi se adaugă crema și apoi un alt pișcot.

Pentru glazură, încălzește smântâna pentru frișcă, apoi e necesar să o torni peste ciocolata tăiată mărunt. După ce amesteci, vei avea o glazură omogenă, pe care o poți turna peste fiecare ecler.

Cheesecake cu fructe

Cheesecake cu fructe. Combinația de textură cremoasă cu fructe zemoase alături de un blat crocant este poate una dintre cele mai bune descoperiri din lumea gastronomică. Cheesecakeul se face fără să dai drumul la cuptor. Pentru aluat ai nevoie de biscuiți digestivi sfărâmați, pe care îi amesteci cu unt topit.

Pentru cremă ai nevoie 500 de grame de ciocolată albă, 500 de grame de cremă de brânză, frișcă, 200 de grame de fructe (zmeură, căpșuni, afine, mure sau altele) și 50 de grame de zahăr. După ce ai topit ciocolata albă, o amesteci cu restul ingredientelor și la final adaugi fructele. Amestecul îl întinzi peste blatul întărit și apoi o lași la frigider 2 ore înainte să mănânci.

Prăjitura Karo

Prăjitura Karo este delicioasă și este gata în jumătate de oră, fără să fie nevoie să o coci. Karo este o prăjitură în trei straturi, primul strat fiind compus dintr-o cană și jumătate de biscuiți mărunțiți, o cană de fulgi de cocos, patru linguri de cacao, o jumătate de cană de zahăr și 200 de grame de unt. Al doilea strat are o jumătate de ceașcă de unt (la temperatura camerei), 3 linguri de smântână, două linguri de pudră de budincă de vanilie, două cești de zahăr pudră. Al treilea strat conține 250 de grame de ciocolată și o lingură de ulei.

Pașii sunt ușori: se amestecă ingredientele din primul strat și se pun pe tavă, apoi se amestecă ingredientele din al doilea strat și se adaugă peste primul, apoi se lasă totul la frigider. Timp în care, ciocolata pentru al treilea strat va fi topită și amestecată cu o lingură de ulei. Acest strat se toarnă peste celelalte două și apoi se lasă la frigider timp de jumătate de oră.

Prăjitura cu banane și caramel

Prăjitura cu banane și caramel este o rețetă englezească de care te vei îndrăgosti de la prima linguriță.

Ai nevoie de o conservă de lapte congelat, 2 banane mari, zeama unei lămâi, 300 de mililitri de smântână pentru frișcă și o lingură de zahăr. Pentru blat ai nevoie de 180 de grame de biscuiți simpli și 100 de grame de unt. Pentru decor poți folosi ciocolată.

Pune la foc mic conserva de lapte condensat pentru 150 de minute și asigură-te că în toată perioada conserva este scufundată în apă, iar dacă e nevoie, mai adaugă. Încearcă să faci o gaură mică în partea de sus a cutiei pentru a elimina riscul de a exploda conserva de lapte condensat. Astfel se prepară caramelul.

Blatul se prepară clasic: amestecarea biscuiților sfărâmați cu untul topit, ca pentru cheesecake.

Pentru a asambla prăjitura, toarnă caramelul, după ce s-a răcit, pe blat, și așază feliile de banane peste el. Peste banane pune frișca și nivelează. Poți pudra cu cacao și apoi păstreaz-o două ore la frigider înainte să te delectezi.

Alte idei de prăjituri fără coacere

Tarta cu fructe fără coacere este întotdeauna o idee bună. Este o prăjitură răcoritoare, fructată, acrișoară, cremoasă și dulce.

Tortul de clătite este o prăjitură care nu are nevoie de nicio prezentare și pe care o poate duce la capăt oricine. Mai exact, se numără printre rețetele ușor de făcut. Îți poți folosi imaginația pentru crema dintre clătite. Ea poate fi compusă din ciocolată topită, smântână amestecată cu mascarcapone și ciocolată, gem și nucă, miere sau multe altele.

Tortul cu pișcoturi este cunoscut pentru gustul dulce și ușurința preparării ce presupune amestecul unei creme ce conține și gelatină cu pișcoturi și fructe.

Prăjitura cu iaurt și fructe este un desert răcoros ce poate satisface orice oaspete ai la masă, oricât de pretențios ar fi. 

Prăjituri Albinuța este pur și simplu un răsfăț al simțurilor. Ea se poate prepara fără coacere atunci când foile cu miere sunt înlocuite de biscuiți însiropați.

Tortul Doboș fără coacere este o rețetă simplă și rapidă. În timp ce ingredientele pentru crema de ciocolată, dar și pentru caramel, se păstrează, blatul este înlocuit cu biscuiți.

Alte idei de deserturi sunt: prăjitura cu mere și biscuiți fără coacere, trufe de cocos fără coacere, tort dietetic diplomat sau prăjitura cu biscuiți Oreo.

Așadar, următoarea dată când ți-e poftă de ceva dulce, nu uita de delicatesurile fără coacere.

Foto: pixabay.com

The post Cele mai delicioase prăjituri fără coacere. 12 idei irezistibile  appeared first on WomenOnTop.

Ce este sindromul de ovare polichistice?
Care sunt simptomele ovarelor polichistice?
Care sunt riscurile asociate ovarelor polichistice?
Care sunt cauzele ovarelor polichistice?
Cum afectează sarcina?
Cum este diagnosticat sindromul de ovare polichistice?
În ce constă tratamentul ovarelor polichistice?

Ce este sindromul de ovare polichistice?

Potrivit datelor oficiale, circa 70% dintre femei nu știu că suferă de sindromul de ovare polichistice până când nu merg la doctor pentru a vedea de ce nu pot rămâne însărcinate. 

Sindromul de ovare polichistice afectează ovarelor femeilor (aceste organe reproductive produc estrogen și progesteron pentru a regla ciclul menstrual). 

Pacientele afectate au ovare care conțin mici foliculi umpluți cu lichid. În mod normal, în cadrul acestor foliculi se dezvoltă ovulele. În cazul bolnavelor, ovulele nu mai ajung să se maturizeze și astfel ovulația nu mai are loc. 

Lipsa ovulației dezechilibrează nivelul estrogenului, al progesteronului, a hormonului de stimulare foliculară și a hormonului luteinizat, iar menstruația devine neregulată. Hormonii androgeni ajung să fie mai abundenți și drept urmare apare un exces de păr facial sau corporal. 

Care sunt simptomele ovarelor polichistice?

De regulă, simptomele sindromului de ovare polichistice apar până la 20 ani. Pentru unele femei, simptomele sunt mai ușoare sau mai severe iar în unele cazuri pot lipsi cu totul. Totuși, atunci când apar, simptomele ovarelor polichistice includ:

• Menstruații neregulate sau chiar absente (mai ales în cazul în care hormonii masculini au concentrații foarte mari) – o anomalie este să ai nouă menstre pe zi și o diferență mai mare de 35 zile între cicluri
• Probleme sau imposibilitatea de a rămâne însărcinată
• Exces de păr pe față, spate, fese sau piept (afectează 70% dintre femeile cu sindrom de ovare polichistice)
• Îngrășare (80% dintre femeile cu ovare polichistice sunt supraponderale sau obeze)
• Ten acneic
• Subțierea firului de păr sau chiar pierderea de păr
• Închiderea la culoare a pielii din jurul gâtului, a zonei inghinale sau sub sâni
• Dureri de cap

Care sunt riscurile asociate ovarelor polichistice?

Femeile care suferă de ovare polichistice au un risc mai mare de a suferi și de alte probleme de sănătate:

• Diabet – mai bine de 50% dintre femeile cu ovare polichistice au diabet sau prediabet înainte de vârsta de 40 ani
• Hipertensiune articulară – femeile cu ovare polichistice au un risc mai mare de hipertensiune prin comparație cu persoanele sănătoase de aceeași vârstă. La rândul ei, hipertensiunea articulară este asociată unui risc mai mare de boli de inimă și atac vascular cerebral
• Un nivel crescut al colesterolului “rău” și un nivel redus al colesterolului “bun” – colesterolul “rău” crește riscul de boli cardiovasculare
• Apnee în somn – constă în pauze de respirație care întrerup somnului. Surplusul de kilograme duce la apnee în somn, iar cum majoritatea femeilor cu sindrom de ovare polichistice sunt supraponderale (peste 80%), apneea în somn este o consecință
• Depresie și anxietate – nu se știe exact care este cauza acestei legături, însă doctorii o pun pe seama dezechilibrelor hormonale și a frustrării resimțite din cauza îngrășării și a prezenței inestetice a surplusului de păr. Mai mult, potrivit unui studiu, sindromul de ovare polichistice alterează nivelul serotoninei din creier (un neurotransmițător a cărui nivel redus este direct legat de anxietate și depresie)
• Cancer endometrial – problemele de ovulație, obezitatea și diabetul reprezintă, cumulați, factori de risc pentru cancerul endometrial (care afectează țesutul care căptușește uterul)

Care sunt cauzele ovarelor polichistice?

Cauzele ovarelor polichistice sunt necunoscute însă doctorii cred că dezechilibrele hormonale au o influență majoră. Mai jos sunt alte posibile cauze ale sindromului de ovare polichistice:

• Rezistența la insulină – dacă organismul devine rezistent la acțiunea insulinei, crește nivelul zahărului din sânge și stimulează o producție și mai mare de insulină. Pe termen lung, apare diabetul de tip 2. De asemenea, excesul de insulină este asociat unei producții mai mari de hormoni masculini fapt care reduce șansele de ovulație
• Inflamații – femeile cu ovare polichistice au o predispoziție la un tip special de inflamații care stimulează producția de hormoni masculini
• Ereditatea – femeile cu mame care au ovare polichistice au un risc mai mare de a avea boala
• Exces de hormoni androgeni (masculini) – un nivel prea mare al hormonilor masculini la femei duce la dereglarea ciclului menstrual, determină un exces de pilozitate și crește riscul de acnee

Cum afectează sarcina?

Sindromul de ovare polichistice dă peste cap ciclul menstrual normal și cauzează probleme dacă vrei să rămâi însărcinată. Studiile spun că între 70 și 80% dintre femeile cu ovare polichistice se confruntă cu probleme de fertilitate. 

De asemenea, femeile cu ovare polichistice au un risc de două ori mai mare pentru naștere prematură, dar și un risc mai mare de pierdere de sarcină, hipertensiune arterială în sarcină și diabet gestațional.

Persoanele afectate de ovare polichistice pot rămâne însărcinate dacă apelează la tratamente care le îmbunătățesc ovulația. Pierderea kilogramelor în plus și reglarea tensiunii articulare reprezintă alte măsuri care cresc șansele unei sarcini normale. 

Cum este diagnosticat sindromul de ovare polichistice?

Nu există un singur test pentru a diagnostica sindromul de ovare polichistice. Doctorul va trece în revistă istoricul medical inclusiv schimbările menstruale și variațiile de greutate. Este posibil să fie nevoie de realizarea unor teste pentru a confirma boala. Mai jos sunt cele mai importante dintre ele:

• Examinare fizică – pentru a stabili nivelul tensiunii articulare, indicele de masă corporal și mărimea taliei. Doctorul va observa pielea pentru a vedea dacă există exces de păr, acneea și există decolorări ale pielii
• Examen pelvian – pentru a detecta semne ale unei producții ridicate de hormoni masculini (de exemplu, un clitoris mărit) precum și starea ovarelor (femeile cu ovare polichistice au ovarele mărite sau umflate)
• Ecografie pelvină – pentru a detecta eventualele chisturi prezente în ovare sau pentru a examina uterul (se poate observa dacă există riscul de cancer endometrial)
• Teste de sânge – pentru a vedea nivelul hormonilor androgeni (masculini) dar și pentru a detecta nivelul colesterolului sau al zahărului din sânge

În ce constă tratamentul ovarelor polichistice?

Sindromul de ovare polichistice nu are un antidot definitiv. Tot ce poți să faci este să ții simptomele sub control pentru a-ți crește șansele de a rămâne însărcinată. 

Schimbări ale stilului de viață

Cea mai eficientă modalitate de a reduce simptomele ovarelor polichistice este pierderea kilogramelor în plus printr-o combinație de mișcare și dietă cu un număr mai mic de calorii. Chiar și o reducere a greutății de doar 5-10% poate îmbunătăți semnificativ simptomele bolii. De asemenea, slăbirea crește eficiența medicamentelor și ajută la reducerea problemelor de fertilitate. 

Tratament medicamentos

Medicul îți va recomanda mai multe medicamente pentru a regla ciclul menstrual, pentru a stimula ovulația și pentru a reduce excesul de păr. Mai jos sunt principalele modalități de ameliorare a simptomelor sindromului de ovare polichistice:

• Pilule contraceptive combinate – pilulele care conțin estrogen și progesteron reduc nivelul hormonilor androgeni din organism și echilibrează nivelul estrogenului produs natural. Reglarea hormonală reduce riscul de cancer endometrial, excesul de păr corporal și acneea. Alternativ, poți apela la un plasture sau la un inel vaginal cu aceleași proporții de estrogen și progesteron
• Clomifen – un medicament antiestrogen care trebuie luat în prima parte a ciclului menstrual
• Letrozol – un medicament împotriva cancerului de sân care stimulează activitatea ovarelor
• Metformin – un medicament pentru a ține sub control diabetul și pentru a îmbunătăți rezistența la insulină. Dacă ai prediabet, metforminul reduce riscul de diabet de tip 2 și ajută în procesul de slăbire
• Spironolactonă – un medicament care blochează efectul hormonilor androgeni asupra pielii. Poate cauza defecte la naștere, deci trebuie luat alături de un contraceptiv. Nu este recomandat dacă vrei să rămâi însărcinată
• Eflornitină – o cremă pe bază de această substanță încetinește creșterea părului facial

Sindromul de ovare polichistice dereglează ciclul menstrual și îți poate pune piedici dacă încerci să rămâi însărcinată. Îmbinând câteva schimbări ale stilului de viață cu medicația recomandată de doctor, te vei putea bucura din nou de viață și chiar îți vei crește șansele de a avea un copil. 

Sursa foto:  Shutterstock

The post Sindromul de ovare polichistice: simptome, cauze, tratament appeared first on WomenOnTop.