Iată tot ce trebuie să știi despre simptomele, cauzele și îngrijirea corectă dacă suferi de rozacee: 

Cauze
Factori declanșatori și agravanți
Factori de risc
Simptome
Tipuri de rozacee
Diagnostic
Tratament
Remedii naturiste
Alimente de evitat
Sfaturi practice

Rozaceea este o afecțiune cutanată cronică ce cauzează inflamație și roșeață la nivelul feței. Începe, de obicei, cu înroșirea obrajilor, nasului și, de asemenea, poate afecta fruntea și bărbia.

Simptomele rozaceei pot persista timp de câteva luni și apoi pot dispărea pentru o perioadă.

Rozaceea afectează de obicei adulții cu vârste între 30 și 50 de ani care au un istoric de se înroși.

Femeile dezvoltă rozacee mai des decât bărbații, dar bărbații dezvoltă uneori nas mărit plin de umflături, o afecțiune numită rinofilă.

Rozaceea este deseori confundată cu arsurile solare, acneea sau o alergie, motiv pentru care ar putea rămâne nediagnosticată. Este o afecțiune ale cărei simptome pot fi tratate și de care suferă o persoană din 20.

Rozaceea afectează mai ales persoanele cu tenul deschis la culoare.

Rozaceea nu poate fi vindecată, însă simptomele ei pot fi controlate cu ajutorul unui tratament adecvat.

Există patru subtipuri de rozacee. Fiecare subtip are propriul său set de simptome. Este posibil ca o persoană să aibă mai multe subtipuri de rozacee simultan.

Anumite tipuri de mâncare ar putea înrăutăți simptomele, precum lactatele sau mâncarea picantă.

Cauze

Deși nu se știe cauza exactă a apariției rozaceei, au existat diverse teorii despre originea acestei afecțiuni, potrivit National Rosacea Society. Ele s-au legat de semnele și simptomele primare: înroșirea și roșeața, umflăturile și coșurile și micile vase de sânge vizibile.

Printre posibilele cauze care au dus la apariția rozaceei sunt:

• ereditar
• prezența microbilor și a acarienilor Demodex
• expunerea la soare
• particularități de structură a țesutului dermic
• infecții cu bacterii comune
• diverse particularități de vascularizație

Factori declanșatori și agravanți

Factorii de mediu care ar putea contribui la apariția rozaceei sunt:

• Vinul roșu și alte băuturi alcoolice
• Băuturi calde și alimente condimentate
• Extremele de temperatură
• Lumina soarelui sau vântul
• Exercițiile fizice
• Emoţiile
• Medicamente care dilată vasele de sânge, inclusiv unele medicamente pentru presiune arterială
• Diverse produse cosmetice

Factori de risc

Oricine poate dezvolta rozacee, însă unele persoane au mai multe șanse să sufere de această afecțiune, precum:

• femeile
• persoanele cu piele deschisă la culoare, ce au pielea distrusă de soare
• persoanele peste 30 de ani
• fumătorii
• cei care au în istoricul familial rozacee

Simptome

Există patru stadii progresive ale rozaceei:

Prima etapă – Înroșire facială intermitentă

Etapa a doua – Roșeață persistentă pe obraji, nas, bărbie sau frunte

A treia etapă – Umflături mici, cu puroi sau roșii (coșuri), împreună cu vasele de sânge minuscule care apar ca linii roșii, subțiri

Al patrulea stadiu – Umflături și îngroșarea pielii nasului

Iată cele mai frecvente simptome ale rozaceei:

Roșeață – Înroșirea pielii faciale arată ca o arsură solară sau fard. Aceasta apare atunci când excesul de sânge curge rapid prin vasele de sânge ale pielii și vasele se măresc pentru a face față acestui flux. Treptat, această roșeață devine mai vizibilă și nu dispare. Pielea facială poate deveni, de asemenea, foarte uscată.

Pete roșii ieșite în relief (papule) – Pe față pot apărea aceste pete mici, roșii și solide sau coșuri pline de puroi, asemănătoare cu cele întâlnite la acneea de vârstă adolescentă. De fapt, rozaceea a fost adesea poreclită acneea adultului sau acnee rozacee. Rozaceea are cauze diferite decât acneea, însă adulții cu rozacee nu au vârfurile albe sau negre (la coșuri) frecvent întâlnite în acnee.

Linii roșii (telangiectazii) – Înroșirea facială face ca vasele de sânge să se extindă și, eventual, să apară prin piele. Aceste vase de sânge lărgite apar sub formă de linii roșii subțiri pe față, în special pe obraji. La început, telangiectaziile pot fi ascunse de roșeața care apare odată cu înroșirea, dar reapar de obicei după ce această roșeață se estompează.

Umflături nazale – Lăsată netratată, rozaceea poate crea în cele din urmă umflături mici, înfundate pe nas, care fac ca nasul să pară umflat. Această afecțiune este mai frecventă la bărbați și se numește rinofilă.

Iritare a ochilor – ochii roșii și uscați se dezvoltă la aproximativ jumătate din persoanele cu rozacee. Implicarea ochilor este de obicei relativ ușoară. Rar vor fi ochii afectați sever de această afecțiune. Dacă nu este tratată, poate afecta vederea.

Simptomele de rozacee apar frecvent și în cicluri, deseori ele fiind declanșate de substanțe și situații care fac fața să se înroșească. Dacă mergi la medic din timp și urmezi tratamentul, poți îmbunătăți starea pielii și poți opri sau inversa progresul acestei afecțiuni.

Tipuri de rozacee

Rozaceea poate fi de patru feluri:

Rozaceea eritemato-telangiectazică (cuperoză) – se poate manifesta prin episoade tranzitorii de înroșire a feței, eritem persistent în obraji, frunte și bărbie (roșeață persistentă), vase de sânge fine vizibile, pielea se descuamează și poate apărea usturime, înțepături.

Rozaceea papulo-pustuloasă – atunci când roșeața este persistentă și apar și umflături la nivelul obrajilor, frunții, bărbiei . Aici apar acele pete roșii ieșite în relief și umflături asemănătoare cu coșurile. Piele este foarte uscată și cei afectați pot simți usturime și senzația de mâncărime.

Rozaceea fimatoasă – se manifestă prin piele îngroșată, cu suprafață neregulată și orificii foliculare largi. Aceste semne vor fi cel mai vizibile în zona nasului, dar și a bărbiei, urechilor și frunții. Acest fel de rozacee apare aproape doar la bărbați.

Rozaceea oculară – se manifestă printr-o inflamaţie a pleoapelor, însoţită de conjunctivită, cu senzaţie de corp strain în ochi.

Diagnostic

De obicei, un medic dermatolog poate diagnostica rozaceea pe baza examinării fizice a feței, istoricului de înroșire și aspectului pielii. În stadiile incipiente ale rozaceei, erupția poate fi confundată uneori cu arsuri solare, acnee, bufeuri la menopauză sau alergie la produse cosmetice.

Tratament

Tratamentul pentru rozacee începe cu măsuri precum îngrijirea corectă a tenului, o curățare adecvată și evitarea factorilor declanșatori. Tratamentul poate include mai multe tipuri de creme aplicate local.

În funcție de simptome, medicul îți poate prescrie următoarele:

Brimonidina sau oximetazolina – Aceste medicamente topice constrâng vasele de sânge și pot funcționa cel mai bine pentru a estompa înroșirea facială. Alte antibiotice topice pot fi, de asemenea, eficiente. Derivații de tetraciclină, cum ar fi doxiciclina, sunt medicamente pe bază de rețetă administrate pe cale orală o dată sau de două ori pe zi.

Rezultatele sunt vizibile în primele două luni după începerea tratamentului.

Alte opțiuni includ ivermectina locală sau sulfacetamida de sodiu, în special pentru rozaceea manifestată prin coșuri și papule.

Acid azelaic – Administrația americană pentru produse alimentare și medicamente (FDA) a aprobat acest medicament pentru utilizarea locală. Este un gel care conține acid dicarboxilic și este utilizat pentru coșurile inflamatorii de rozacee ușoare până la moderate. Acidul azelaic se găsește în compoziția multor produse de îngrijire.

Beta-blocante și antagoniști alfa – Aceste medicamente pot reduce înroșirea prin efectul lor asupra vaselor de sânge. Propranololul și nadololul sunt beta-blocante, iar clonidina este un antagonist alfa. Utilizarea acestor medicamente pentru rozacee nu a fost aprobată de FDA, însă. Cu toate astea, unii medicii le pot recomanda.

Beta-blocante sunt de obicei utilizate pentru a trata hipertensiunea arterială și bolile de inimă. Clonidina a fost dezvoltată pentru a trata hipertensiunea arterială, dar este, de asemenea, utilizată pentru a scădea bufeurile la menopauză.

Tratamentul cu laser – Acesta este utilizat pentru ca pacienții să scape de vasele de sânge dilatate sau pentru a îndepărta excesul de țesut nasal.

Proceduri chirurgicale – dermabraziunea poate fi utilă în eliminarea excesului de țesut din nas în rinofilă.

Remedii naturiste

Există câteva remedii naturale care pot grăbi vindecarea rozaceei. Printre acestea se numără:

Aloe vera – gelul din frunza de aloe vera este emolient și hidratant și poate fi de ajutor în tratamentul rosaceei.

Brusture – extractul din această plantă erbacee poate fi consumat ca supliment alimentar sau din mâncare. Acesta poate curăța ficatul și poate curăța tenul de acnee, inclusiv rozacee.

Mușețel – precum aloe vera, mușețelul este un ingredient comun în produsele de hidratare. E folosit deseori pe pielea inflamată. Mai multe studii i-au demonstrat proprietățile benefice. Uleiul esențial de mușetel poate fi diluat și aplicat, de asemenea. Mușețelul poate fi preparat ca ceai, așteaptă să se răcească și apoi spală-ți fața cu el.

Ulei de cocos – uleiurile hidratante de cocos sunt renumite pentru mai multe afecțiuni inflamatorii ale pielii, inclusiv rozaceea. Acesta are efecte antioxidante și hidrante, de asemenea.

Tătăneasa – este o plantă ce produce alantoină și ajută mai ales la calmarea reacțiilor pielii și poate reduce roșeața.

Aceasta îmbunătățește simptomele rozaceei și nu are efecte secundare.

Spilcuță – este o plantă medicinală cu calități antioxidante. Este cunoscută pentru protecția pe care o oferă împotriva expunerii la razele UV, asemănându-se cu cremele cu protecție solară

Ceai verde – este foarte bogat în antioxidanți și este disponibil și ca supliment alimentar. Cercetările au demonstrat că acesta este eficient în tratarea rozaceei. Antioxidanții sunt buni în combaterea inflamației, inclusiv în cele formate de probleme dermatologice. Ceaiul verde este un ingredient popular în produsele aplicate local, inclusiv în tratamentul rozaceei.

De asemenea, ceaiul verde răcit folosit pe post de compresă pe față e indicat, dar și consumarea lui pentru toate beneficiile asupra sănătății.

Ulei esențial de lavandă – Diverse uleiuri esențiale pot fi folosite local pentru a trata rozaceea. Dintre toate acestea, cel de lavandă a fost cel mai studiat și a prezentat rezultate promițătoare. Diluează ulei de lavandă și apoi aplică-l pe piele.

Niacinamidă – cunoscută și ca o formă de vitamina B3. Ea este adăugată în multe loțiuni care tratează afecțiuni ale feței. Ea tratează mai ales roșeața.

Ovăzul – este deja un leac băbesc pentru rozacee. El întărește pielea, reduce pierderea de apă, care poate agrava afecțiunea. Ovăzul poate calma mâncărimea.

Unele produse de îngrijire – precum măștile de față – conțin ovăz.

De asemenea, poți amesteca 2 linguri de ovăz cu apă și le poți aplica pe piele.

Miere crudă – unele tipuri de miere, mai ales cea crudă, poate fi eficientă și poate calma simptomele rozaceei.

Mierea ajută piele să rămână hidratată. Miera kanuka, cunoscută și ca manuka, s-a dovedit a fi foarte utilă pentru a scăpa de rozacee. Ea se aplică în strat subțire direct pe piele și se lasă puțin.

Turmeric – este o plantă faimoasă pentru proprietățile sale antiinflamatorii. Ea poate fi recomandată și pentru durerile provocate de rozacee. Turmericul poate fi consumat și ca aliment, folosit ca ingredient în diverse preparate.

Poți aplica, de asemenea, ulei esențial de turmeric diluat sau poți amesteca turmericul cu apă pentru a-l aplica direct pe față.

Înainte de a începe un tratament, încearcă orice cremă intenționezi să folosești pe o porțiune mică a mâinii pentru a te asigura că nu vei avea o reacție alergică.

Alimente de evitat

Alimentația este foarte importantă în tratarea simptomelor rozaceei. Pentru a nu agrava această afecțiune dermatologică evită alimente precum:

• zahărul rafinat
• alimente zaharoase
• făină albă
• uleiuri vegetale prelucrate
• mâncare prăjită
• carne prelucrată
• sucuri cu zahăr și băuturi carbogazoase
• îndulcitori artificiali
• conservanți și aditivi alimentari
• alcoolul, mai ales: șampania, whiskey, gin, vodka, bere.
• mâncarea picantă: piper cayenne, piper roșu, chilli, jalapeno, sos picant, tabasco, muștar, scorțișoară, ghimbir, hrean, cuișoare, chimion, schinduf.
• roșii
• citrice
• ciocolată
• alimente cu histamină: avocado, anșoa, banane, unt, lapte, carne procesată, fructe uscate(prune, smochine, caise, stafide), vinete, mâncăruri fermentate, brânză de capră, macrou, nuci, papaya, ananas, sardine, pește afumat, spanac, crustacee, căpșune, smântână, roșii, ton, oțet.

Dacă ai rozacee, e indicat să incluzi în alimentație alimente cu proprietăți antiinflamatorii, precum; sparanghel, fructe de pădure, cardamon, conopidă, țelină, coriandru, castravete, chimen dulce, struguri, fasole verde, salată, carne albă de pasăre, mango, pepeni, dovleac, cartofi dulci, zucchini, somon.

Ca suplimente alimentare poți lua pe bază de: acizi grași omega-3 , acizi grași omega-6, ulei de in, sulfat de zinc.

Sfaturi practice

Deși un studiu din 2018 a descoperit că există mai puține cazuri de rozacee în rândul persoanelor care beau cafea, nu există o modalitate dovedită de prevenire a rozaceei. 

Simptomele pot fi reduse prin recunoașterea acestor declanșatori comuni: băuturi calde, alcool, alimente picante, stres, lumina soarelui, căldură extremă sau frig. Acestea cresc fluxul de sânge și determină lărgirea (dilatarea) vaselor mici de sânge de pe față.

O persoană cu rozacee trebuie să încerce să identifice declanșatorii particulari și fie să le înlocuiască, fie să le evite în întregime.

Foarte important este să mergi la medicul dermatolog dacă observi o roșeață permanentă pe față pentru a primi tratamentul corect. Nu aplica nicio cremă cu cortizon la nivelul leziunilor. Chiar dacă acestea ameliorează leziunile neplăcute, în timp, cortizonul poate agrava roșeața, vasele de sânge dilatate și petele reliefate roșii, iar astfel vor fi mai greu de tratat.

Pentru curățarea și hidratarea feței, alege produse faciale care nu ard, înțeapă, irită pentru a nu provoaca roșeață atunci când sunt aplicate. Atunci când te speli pe față, fă-o cu apă călduță și un săpun ușor, folosind vârful degetelor pentru a aplica săpunul. De asemenea, dacă ai rozacee, ar trebui să eviți tonifiantele, astringenții, scrubul, produse de exfoliere și produsele care conțin alcool sau acetonă. Acizii hidroxizi și tretinoina (de exemplu, Retina A) pot sensibiliza pielea la soare și pot agrava rozaceea.

Demachierea trebuie făcută blând, fără a freca puternic pielea feței.

Protecția solară trebuie utilizată întotdeauna pentru a proteja fața. Alege o protecție solară cu un factor SPF de 30 sau mai mare. Asigură-te că folosești o cremă pentru față sensibilă, iar în cazul în care îți provoacă senzația de înțepătură, schimb-o cu una potrivită pentru tenul tău.

Tenul trebuie îngrijit, chiar dacă roșeața a dispărut, pentru a te asigura că previi reapariția simptomelor.

Așadar, rozaceea progresează diferit de la o persoană la alta, în funcție de factori precum genetica, sensibilitatea pielii, tipul tenului, durata timpului petrecut în lumina soarelui fără protecție solară, consumul de alcool și alimente picante și expunerea la temperaturi extreme la cald și la rece. Dacă vei urma tratamentul adecvat și vei evita factorii declanșatorilor, rozaceea poate fi de obicei bine controlată.

Bibiografie:

https://www.rosacea.org/patients/causes-of-rosacea/introduction

https://jamanetwork.com/journals/jamadermatology/article-abstract/2707780

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17472690

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5828925/

https://www.ingentaconnect.com/content/fmc/scms/2011/00000030/00000003/art00004

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4396587/

https://www.researchgate.net/publication/320697152_An_Effective_yet_Gentle_Foaming_Facial_Cleanser_Specifically_Designed_for_Redness-Prone_Skin

http://europepmc.org/abstract/med/23346663

https://bmjopen.bmj.com/content/5/6/e007651.citation-tools

The post Rozaceea, afecțiunea inestetică a tenului. De ce apare și cum scapi de ea  appeared first on WomenOnTop.

Iată tot ce trebuie să știi despre menopauză: care sunt simptomele, cum se pune diagnosticul, care sunt posibilele complicații și când apare menopauza precoce:

I.Premenopauza
Ce este premenopauza și cum o recunoști

II.Menopauza
Simptomele menopauzei
Cauzele  menopauzei
Diagnosticul menopauzei
Tratamentul menopauzei
Riscurile și complicațiile menopauzei
Menopauza precoce

Menopauza marchează sfârșitul menstruațiilor în viața unei femei. Oficial, menopauza se instalează după ce a trecut un an de la ultima menstruație. Asta înseamnă cel puțin 12 luni consecutive fără menstruație.

Vârsta medie la care o femeie intră la menopauză este de 51 de ani, însă există un număr mare de factori care poate duce ca o femeie să intre la menopauză mult mai devreme, începând cu 40 de ani. Orice poate dăuna ovarelor sau producției de estrogen poate provoca menopauza timpurie. Printre acești factori se numără fumatul, chimioterapie sau operația de scoatere a ovarelor.

În lunile și anii dinaintea menopauzei apare o perioadă de tranziție, numită premenopauză. In acea perioada, producția de hormoni care provoacă ciclul menstrual se schimbă, astfel că femeile vor resimți o serie de simptome.

Fiecare femeie va experimenta premenopauza și menopauza într-un mod unic, așa că simptomele pot varia foarte mult de la o persoană la alta. Unele dintre acestea pot fi destul de neplăcute, precum bufeurile și creșterea în greutate.

I.Premenopauza

Ce este premenopauza și cum o recunoști

Perimenopauza sau premenopauza a fost definită diferit de-a lungul timpul, însă experții sunt în general de acord că începe cu cicluri menstruale neregulate – prin scăderea funcției ovariene – și se încheie la un an după ultima menstruație, când se instalează menopauza.

Perimenopauza variază mult de la o femeie la alta. Durata medie este de trei până la patru ani, deși poate dura doar câteva luni sau se poate prelungi, în cazul unor femei, până la un deceniu.

Toate schimbările care au loc în această perioadă sunt cauzate de modificările hormonale, în special variații ale nivelului de estrogen circulant.

În anii de reproducere, cantitatea de estrogen în circulație crește și scade pe tot parcursul ciclului menstrual. Nivelurile de estrogen sunt controlate în mare măsură de doi hormoni: hormonul de stimulare foliculară (FSH) și hormonul luteinizant (LH).

FSH stimulează foliculii – sacii plini de lichide din ovare care conțin ouă – pentru a produce estrogen. Când estrogenul atinge un anumit nivel, creierul semnalează hipofiza pentru a opri FSH și pentru a produce o creștere a LH. Acesta, la rândul lui, stimulează ovarul să elibereze ovulul din foliculul său (ovulație).

Foliculul rămas produce progesteron, pe lângă estrogen, în pregătirea sarcinii. Pe măsură ce progesteronul și estrogenul cresc, nivelurile de FSH și LH scad.

Dacă sarcina nu apare, progesteronul scade, menstruația are loc, iar ciclul începe din nou.

În timpul perimenopauzei, nivelul de estrogen va fi modificat, astfel vor apărea o serie de simptome. Acestea pot fi:

• Menstruații neregulate – Ele pot fi mai lungi (pot ajunge până la 2-3 săptămâni) sau mai scurte decât de obicei. Menstruațiile pot fi mai abundente sau mai slabe, pot apărea mai des sau la diferență de 2-3 luni de la o menstruație la alta. De asemenea, pot apărea sângerări, foarte slabe, între menstruații. Sângele eliminat ar putea căpăta o culoare mai închisă, el devenind uneori maro.
• Bufeuri – Stările de scurtă durată în care femeia simte un val de căldură în corp, mai ales în zona capului, gâtului și pieptului.
• Transpirații nocturne
• Probleme cu somnul
• Pierderi de memorie
• Dificultăți în urinare
• Uscăciune vaginală
• Schimbări în dorințele sexuale

Unele femei pot să nu experimenteze niciun simptom al perimenopauzei și pot sări brusc la menopauza.

II. Menopauza

Simptomele menopauzei

Majoritatea femeilor încep să simtă primele simptome ale menopauzei cu aproximativ 4 ani înainte de instalarea ei și durează încă 4 ani de la ultima menstruație.

Un număr mic de femei încep să simtă simptomele menopauzei chiar cu 10 ani înainte ca aceasta să apară, iar 1 din 10 femei resimte simptomele menopauzei timp de 12 ani de la ultima menstruație.

Menopauza apare în general între 45 și 55 de ani, iar vârsta medie la care se instalează este 51 de ani.

Simptomele menopauzei sunt de obicei mai severe atunci când ea apare brusc. Afecțiuni care au impact mare asupra sănătății ovarelor, precum cancerul sau histerectomia (scoatera uterului) sau alte alegeri în stilul de viață, precum fumatul, tind să înrăutățească simptomele și să crească durata lor.

Cele mai comune simptome ale menopauzei sunt bufeurile și uscăciunea vaginală. Aproximativ 75% dintre femei experimentează bufeuri la menopauză.

Bufeurile – Apar încă din perimenopauză și durează între trei și cinci ani. Ele sunt resimțite cel mai puternic în lunile următoare după încetarea menstruației. Femeile simt un val de puternic de căldură în partea superioară a corpului. Aproximativ 15% dintre femei pot experimenta bufeuri într-o formă mai severă. De obicei acestea sunt cele la care menopauza a apărut după o operație sau care iau pastile tamoxifen pentru a preveni cancerul la sân. Transpirațiile și pielea roz apar deseori după bufeuri și anunță că producția de estrogen a femeii a scăzut considerabil.

Diminuarea secrețiilor vaginale. Scăderea estrogenului poate face ca vaginul să fie mai scurt și mai îngust. Rezultatul constă deseori în uscăciune și iritare, care poate face actul sexual neplăcut. Pereții vaginului s-ar putea inflama, ceea ce ar putea cauza o afecțiune numită vaginită atrofică. Nu este o infecție, însă aceasta trebuie tratată, pentru că altfel va progresa și ar putea fi foarte dureroasă, provocând răni în vagin. Aceasta poate cauza inclusiv sângerări.

Menstruații neregulate. În primele etape ale menopauzei, menstruațiile vor fi mai scurte și vor veni mai repede. Menstruațiile pot fi mai abundente sau mai ușoare . Pot trece și trei luni între menstruații.

Schimbări de dispoziție. Unele modificări comune apar în timpul menopauzei, dar nu au neapărat legătură cu nivelul fluctuant al menopauzei. Cele mai frecvente modificări de ordin psihic pot fi resimțite sub formă de depresie, insomnie sau probleme de somn, probleme de memorie sau cognitive, declinul dorinței sexuale, dar și a funcției sexuale.

Alte modificări fizice care se dezvoltă în anii de mijloc includ creșterea în greutate, incontinența urinară, palpitațiile inimii, pielea uscată și dureri de cap. Pentru acestea, o legătură hormonală este posibilă, dar nu a fost dovedită.

Alte semne al menopauzei sunt: infertilitate, infecții urinare recurente, sâni inflamați, puls mărit, reducerea masei musculare, încheieturi rigide, sâni mai puțin plini, ochi uscați și gură uscată, căderea părului sau subțierea firului de păr.

Cauzele menopauzei

Menopauza este un proces natural care are loc atunci când ovarele îmbătrânesc și produc mai puțini hormoni de reproducere.

Corpul trece prin mai multe schimbări atunci când scade nivelul de estrogen, progesteron, testosteron, FSH și LH.

Cauzele apariției menopauzei induse sunt:

• Reducerea chirurgicală a ovarelor
• Ablația ovariană sau oprirea funcției ovarelor, care poate fi făcut prin tehnici hormonale, chirurgie sau tehnici de radioterapie la femeile cu tumori
• Radiații pelvine
• Leziuni pelvine care afectează grav sau distrug ovarul

Diagnosticul menopauzei

Dacă ai în jur de 45 de ani și te confrunți cu simptome asemănătoare menopauzei, poți merge la medic. Un nou test de sânge poate determina dacă o femeie a intrat la menopauză sau se apropie de menopauză, inclusiv în timpul perimenopauzei.

Medicul îți poate indica, de asemenea, să faci faci analize de sânge care să determine nivelul anumitor hormoni, de obicei FSH și o formă de estrogen, numită estradiol.

Creșterea constantă a nivelului de FSH, depășind 30 mUI/mL , combinată cu lipsa menstruației timp de un an consecutiv este de obicei confirmarea menopauzei.

Medicii pot indica, de asemenea, teste suplimentare pentru verificarea funcției tiroidei, funcției ficatului, a rinichilor, a lipidelor din sânge, testosteronul, progesteronul, prolactina, estradiol.

Tratamentul  menopauzei

Pentru a atenua simptomele menopauzei este posibil să fie nevoie să urmezi un tratament. Terapia cu hormoni este una eficientă în cazul femeilor sub 60 de ani, sau care au intrat la menopauză de cel mult 10 ani. Terapia cu hormoni ar putea reduce bufeurile, transpirațiile nocturne, atrofia vaginală, osteoporoza. Alte medicamente ar putea fi utilizate pentru a trata și alte simptome ale menopauzei, cum ar fi căderea părului și uscăciunea vaginală.

Medicamentele recomandate uneori de medici pentru a trata diverse simptome ale menopauzei sunt:

• minoxidil topil 5% – utilizat o dată pe zi împotriva subțierii părului și a pierderii lui
• șampon antimătreață
• cremă topică cu clorhidrat de eflornitină – pentru părul nedorit
• inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) – mai ales paroxetina, pentru bufeuri, anxietate și depresie
• cremă vaginală fără hormoni și lubrifiant
• lubrifianți vaginali ce conțin o doză scăzută de estrogen
• ospemifen -pentru uscăciunea vaginală și sex dureros
• antibiotice profilactice pentru infecții urinare recurente
• medicamente pentru somn – în caz de insomnie

Există câteva schimbări pe care o femeie la menopauză le poate face pentru a-i ușura simptomele:

• să facă exerciții moderate, de 20-30 de minute pe zi, pentru a-și menține greutatea și să reducă numărul de calorii consumate zilnic
• să apeleze la un psiholog, dacă e nevoie – poate discuta despre anxietate, tristețe, insomnie sau alte schimbări de ordin psihic ce au loc în acea perioadă
• să ia suplimente alimentare – calciu, vitamina D și magneziu scad riscul apariției osteoporozei și îmbunătățesc nivelul de energie și somn. Cantitățile suplimentelor trebuie recomandate de medic.
• Să aplice cremă hidratantă pe piele
• să renunțe la fumat și să limiteze consumul de alcool. Expunerea la fum de țigară ar putea înrăutăți simptomele.
• Să consume anumite alimente, care ar putea fi de ajutor. Potrivit unor studii, unele remedii naturiste ar putea atenua simptome ale menopauzei, precum: soia, vitamina e, melatonină și semințele de in. Deși se credea că acizii grași Omega-3 ar putea îmbunătăți simptomele vasomotorii asociate cu menopauza, un studiu a scos la iveală că nu există vreo dovadă în acest sens.

Posibile riscuri și complicații ale menopauzei

După instalarea menopauzei, riscul apariției anumitor afecțiuni medicale crește. Printre aceste afecțiuni se numără:

Boli cardiovasculare – pot apărea uneori atunci când nivelul de estrogen scade

Osteoporoza – în primii ani de la apariția menopauzei, femeile ar putea pierde din densitatea osoasă, având astfel un risc crescut de osteoporoză

Incontinență urinară – țesutul vaginului și al uretrei își pierde din elasticitate, astfel că nevoia de urina poate apărea brusc, iar dacă tușești sau râzi ai mai multe șanse de incontinență urinară. Exercițiile Kegel sunt benefice în acest caz.

Scăderea funcției sexuale – libido scăzut, alături de dureri în timpul actului sexual, inclusiv sângerări, ar putea afecta considerabil viața sexuală a femeii. Cremele vaginale și lubrifianții ar putea fi de ajutor în aceste situații.

Îngrășarea – Multe femei iau în greutate în timpul tranziției la menstruație, deoarece aceasta încetinește metabolismul.

Menopauza precoce

Menopauza precoce apare înainte de vârsta de 40 de ani, în cazuri rare putând apărea și de la 15 ani.

Menopauza prematură poate apărea din cauza unor afecțiuni preexistente sau poate fi indusă de anumite intervenții chirurgicale necesare pentru a trata anumite boli.

Menopauza precoce apare din cauza:

• factorilor genetici
• afecțiuni autoimune (poliatrită reumatoidă, spondilită anchilozantă)
• afecțiuni tiroidine
• boli inflamatorii intestinale
• reducerea chirurgicală a ovarelor
• ablația ovariană sau oprirea funcției ovarelor
• radiații pelvine
• leziuni pelvine care afectează grav sau distrug ovarul

Simptomele menopauzei precoce sunt foarte asemănătoare cu cele ale menopauzei normale, însă riscurile sunt mai crescute. O femeie care a intrat la menopauză prematur are un risc mai mare de boli cardiovasculare, osteoporoză, anumite forme de cancer (ovarian, mamar, de colon) și chiar Alzheimer.

Aceste femei pot primi, în schimb, tratamente individualizate de hormoni, care pot fi un real ajutor, acestea reducând riscurile și simptomele neplăcute.

Așadar, menopauza este procesul natural prin care ciclul menstrual al femeii se oprește, marcând sfârșitul fertilității. Deși menopauza își face simțită prezența prin mai multe simptome inconfortabile, acestea pot fi diminuate considerabil prin adoptarea unui nou stil de viață, mai sănătos.

Foto: Pixabay

Bibliografie:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5689497/

https://www.fda.gov/news-events/press-announcements/fda-permits-marketing-diagnostic-test-aid-determination-menopausal-status

https://www.nhs.uk/conditions/menopause/symptoms/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4072122/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4581591/

The post Menopauza: care sunt simptomele și cum pot fi ameliorate  appeared first on WomenOnTop.

Iată câteva rețete de prăjituri simple și rapide, care nu necesită coacere:

Tiramisu
Banana split
Ecler cu ciocolată fără coacere
Cheesecake cu fructe
Prăjitura Karo
Prăjitura cu banane și caramel
Alte idei de prăjituri fără coacere

O prăjitură este probabil felul de mâncare căruia nimeni nu-i poate rezista, iar pentru că dulciurile sunt o sursă de fericire pentru oameni, e important să nu-ți refuzi această plăcere, atât timp cât eviți excesele.

De aceea, e bine să fii pregătit cu o listă de rețete care se gătesc repede și ușor și nici nu fac căldură în bucătărie. În cazul în care vrei să organizezi o petrecere, prăjiturile fără coacere sunt cu atât mai mult indicate, mai ales pe perioada verii.

De asemenea, torturile fără coacere pot fi o buna varianta, ajutându-te să economisești timp.

Tiramisu

Tiramisu – renumitul desert italian este cel mai bun exemplu de prăjitură ce nu necesită coacere. Chiar dacă trebuie să stea la frigider câteva ore înainte să fie mâncat, rețeta nu este complicată, iar rezultatul este delicios. 

Pentru tiramisu ai nevoie de: 450 grame de brânză mascarpone, o cană de frișcă dulce, jumătate de cană de zahăr, 3 linguri de rom sau brandy, cacao pudră, o ceașcă de espresso, cremă de whisky (opțional) și pișcoturi.

Brânza, zahărul, romul se amestecă până obții o cremă fină, omogenă. Apoi se adaugă frișca bătută.

După ce dai pișcoturile prin espresso și cremă de whisky, le așezi într-o tavă înaltă și adaugi un strat de cremă pufoasă albă și apoi repeți procedura pentru încă un strat de pișcoturi cu mascarpone. După ce o lași două ore la frigider, te poți bucura de desertul italian.

Banana split

Banana split – este o prăjitură pentru iubitorii de banane, gata în 35 de minute, fără să fie nevoie de coacere. Pentru blat poți folosi 150 de grame de biscuiți simpli sau digestivi și 115 grame de unt topit. Pentru stratul de cremă ai nevoie de 300 de grame de cremă de brânză, 50 de grame de zahăr, 240 de mililitri de smântână pentru frișcă, 3-4 banane și o conservă de ananas.

Blatul se face prin combinația biscuiților mărunțiți bine cu untul topit, iar compoziția trebuie presată într-o tavă de tort și păstrată la frigider. Crema de brânză cu zahărul se bat și apoi se adaugă smântâna pentru frișcă. Se mixează până se obține un amestec omogen.

Apo se așază peste blatul de biscuiți un strat de banane tăiate felii, si apoi unul de ananas zdrobit. Se repetă procedura, cu straturi noi, până la terminarea ingredientelor.

După ce stă două ore la frigider, e gata să fie consumată. Banana split poate fi consumată cu înghețată.

Ecler cu ciocolată fără coacere

Ecler cu ciocolată fără coacere. Eclerul este unul dintre cele mai populare deserturi. Puțini știu însă că acest desert se poate face fără coacere. Ingredientele necesare sunt: un pachet de pișcoturi, iar pentru cremă: 500 mililitri de lapte, 2 linguri amidon, 3 linguri zahăr, 4 gălbenușuri, esența de vanilie, un praf de sare. Pentru sirop, ai nevoie de 200 mililitri de apă, 150 de grame de zahăr, 1 linguriță de zeamă de lămâie. Pentru glazură, e nevoie de 120 de grame de ciocolată cu lapte și 60 mililitri smântână pentru frișcă.

Ingredientele pentru cremă se amestecă într-o cratiță, la foc mic, până se îngroașă.

Penru sirop se amestecă apa cu zaharul la foc mic, iar după ce se topește, se adaugă zeama de lămâie și siropul se lasă la răcit.

Peste pișcoturi se adaugă crema și apoi un alt pișcot.

Pentru glazură, încălzește smântâna pentru frișcă, apoi e necesar să o torni peste ciocolata tăiată mărunt. După ce amesteci, vei avea o glazură omogenă, pe care o poți turna peste fiecare ecler.

Cheesecake cu fructe

Cheesecake cu fructe. Combinația de textură cremoasă cu fructe zemoase alături de un blat crocant este poate una dintre cele mai bune descoperiri din lumea gastronomică. Cheesecakeul se face fără să dai drumul la cuptor. Pentru aluat ai nevoie de biscuiți digestivi sfărâmați, pe care îi amesteci cu unt topit.

Pentru cremă ai nevoie 500 de grame de ciocolată albă, 500 de grame de cremă de brânză, frișcă, 200 de grame de fructe (zmeură, căpșuni, afine, mure sau altele) și 50 de grame de zahăr. După ce ai topit ciocolata albă, o amesteci cu restul ingredientelor și la final adaugi fructele. Amestecul îl întinzi peste blatul întărit și apoi o lași la frigider 2 ore înainte să mănânci.

Prăjitura Karo

Prăjitura Karo este delicioasă și este gata în jumătate de oră, fără să fie nevoie să o coci. Karo este o prăjitură în trei straturi, primul strat fiind compus dintr-o cană și jumătate de biscuiți mărunțiți, o cană de fulgi de cocos, patru linguri de cacao, o jumătate de cană de zahăr și 200 de grame de unt. Al doilea strat are o jumătate de ceașcă de unt (la temperatura camerei), 3 linguri de smântână, două linguri de pudră de budincă de vanilie, două cești de zahăr pudră. Al treilea strat conține 250 de grame de ciocolată și o lingură de ulei.

Pașii sunt ușori: se amestecă ingredientele din primul strat și se pun pe tavă, apoi se amestecă ingredientele din al doilea strat și se adaugă peste primul, apoi se lasă totul la frigider. Timp în care, ciocolata pentru al treilea strat va fi topită și amestecată cu o lingură de ulei. Acest strat se toarnă peste celelalte două și apoi se lasă la frigider timp de jumătate de oră.

Prăjitura cu banane și caramel

Prăjitura cu banane și caramel este o rețetă englezească de care te vei îndrăgosti de la prima linguriță.

Ai nevoie de o conservă de lapte congelat, 2 banane mari, zeama unei lămâi, 300 de mililitri de smântână pentru frișcă și o lingură de zahăr. Pentru blat ai nevoie de 180 de grame de biscuiți simpli și 100 de grame de unt. Pentru decor poți folosi ciocolată.

Pune la foc mic conserva de lapte condensat pentru 150 de minute și asigură-te că în toată perioada conserva este scufundată în apă, iar dacă e nevoie, mai adaugă. Încearcă să faci o gaură mică în partea de sus a cutiei pentru a elimina riscul de a exploda conserva de lapte condensat. Astfel se prepară caramelul.

Blatul se prepară clasic: amestecarea biscuiților sfărâmați cu untul topit, ca pentru cheesecake.

Pentru a asambla prăjitura, toarnă caramelul, după ce s-a răcit, pe blat, și așază feliile de banane peste el. Peste banane pune frișca și nivelează. Poți pudra cu cacao și apoi păstreaz-o două ore la frigider înainte să te delectezi.

Alte idei de prăjituri fără coacere

Tarta cu fructe fără coacere este întotdeauna o idee bună. Este o prăjitură răcoritoare, fructată, acrișoară, cremoasă și dulce.

Tortul de clătite este o prăjitură care nu are nevoie de nicio prezentare și pe care o poate duce la capăt oricine. Mai exact, se numără printre rețetele ușor de făcut. Îți poți folosi imaginația pentru crema dintre clătite. Ea poate fi compusă din ciocolată topită, smântână amestecată cu mascarcapone și ciocolată, gem și nucă, miere sau multe altele.

Tortul cu pișcoturi este cunoscut pentru gustul dulce și ușurința preparării ce presupune amestecul unei creme ce conține și gelatină cu pișcoturi și fructe.

Prăjitura cu iaurt și fructe este un desert răcoros ce poate satisface orice oaspete ai la masă, oricât de pretențios ar fi. 

Prăjituri Albinuța este pur și simplu un răsfăț al simțurilor. Ea se poate prepara fără coacere atunci când foile cu miere sunt înlocuite de biscuiți însiropați.

Tortul Doboș fără coacere este o rețetă simplă și rapidă. În timp ce ingredientele pentru crema de ciocolată, dar și pentru caramel, se păstrează, blatul este înlocuit cu biscuiți.

Alte idei de deserturi sunt: prăjitura cu mere și biscuiți fără coacere, trufe de cocos fără coacere, tort dietetic diplomat sau prăjitura cu biscuiți Oreo.

Așadar, următoarea dată când ți-e poftă de ceva dulce, nu uita de delicatesurile fără coacere.

Foto: pixabay.com

The post Cele mai delicioase prăjituri fără coacere. 12 idei irezistibile  appeared first on WomenOnTop.

Iată ce tipuri de lenjerie există și care se potrivește fiecărei tip de corp:

Cum îți alegi lenjeria intimă
Tipuri de chiloți
Tipuri de sutiene
Cum alegi lenjeria intimă în funcție de corpul tău
Greșeli de evitat

Cum îți alegi lenjeria intimă

În primul rând, trebuie să alegi măsura care ți se potrivește cel mai bine. Nu-ți dorești să porți chiloți care îți vin prea strâmți, nu doar pentru că sunt inconfortabili, dar se va vedea prin pantaloni acest lucru. În plus, pot crea colăcei inestetici. Pe lângă asta, o pereche de chiloți prea strâmți poate cauza iritații. Nu e bine nici dacă sunt prea mari, atunci vei sta să-i ridici de mai multe ori, în timpul zilei, ceea ce e inconfortabil.

Ce ai de făcut este să-ți măsori șoldurile cu un centimetru în zona cea mai lată, apoi să te apleci în lateral pentru a te asigura că nu strângi prea mult. Numărul obținut îl vei compara cu măsurile oferite de magazin, potrivit Style Craze.

În cazul sutienelor, mărimea potrivită este la fel de importantă. Atunci când probezi sutienul, apleacă-te în față pentru ca sânii să-ți cadă în cupe. Fii atentă ca suportul sutienului să nu vină de la bretele, ci de la cupe în sine.

Un alt aspect important este ca partea care unește cupele să se așeze plat între sâni. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, probabil sutienul ți-e mic.

Înainte să cumperi sutienul, încearcă să probezi mai multe modele diferite, pentru a vedea care ți se potrivește cel mai bine.

De preferat este să alegi seturi, astfel încât sutienul și chiloții să se asorteze. În intimitate, această abordare feminină se potrivește oricărui tip de corp și va fi apreciată de partener.

Foarte important este să alegi modele care te reprezintă și îți accentuează punctele forte și creează stratul textil potrivit pentru rochia sau pantalonii pe care îi porți.

Tipuri de chiloți

Chiloții clasici – Sunt comozi și se găsesc, cel mai probabil, în sertarul oricărei femei. Deși au o putere mare de acoperire, ei creează o stare de confort. Nu e indicat să-i porți cu fuste sau pantaloni cu talie medie sau joasă pentru că partea de sus ar putea fi vizibilă la un moment dat.

Chiloții cu tăietură înaltă – Cunoscuți și sub denumirea de tăietură franceză, sunt foarte asemănători cu cei clasici. Ei au talie înaltă, însă sunt decupați mai mult decât cei clasici, favorizând circulația sângelui.

Chiloții tanga – Sunt indicați să fie purtați la anumite rochii, însă atenție, să nu fie una foarte fluidă. Nu doar că nu sunt vizibili prin pantaloni, dar sunt ideali pentru momentele intime alături de partenerul tău, întrucât sunt sexy.

Chiloții boyshort sau hipster – Sunt echivalentul boxerilor la femei. Sunt lați și acoperă șoldurile, însă lasă abdomenul dezgolit. Sunt indicați pentru rochiile și pantalonii care urmează linia corpului. Important este ca benzile chiloților să nu secționeze abdomenul sau șoldurile.

Chiloții modelatori – Sunt un real ajutor dacă vrei să pari mai slabă. Aceștia, după cum le spune numele, modelează corpul, mai exact trunchiul, posteriorul și ascund burta. E indicat să alegi perechea de chiloți modelatori mai calitativi, ca să fie și confortabili.

Chiloții fără cusături – Sunt foarte confortabili și sunt un must-have în garderoba oricărei femei. Chiloții fără cusături pot fi purtați sub orice rochie sau pantaloni mulați.

Chiloții brazilian (bikini) – Sunt foarte populari, ei fiind compromisul perfect pentru o pereche de chiloți comozi, care să fie și sexy. Ei acoperă doar jumătate din posterior și avantajează orice conformație.

Chiloții cu talie înaltă – Deși nu sunt cei mai căutați, ei au un farmec aparte. Ei acoperă foarte mult și nu sunt indicați la blugi sau rochii strâmte, însă pot fi extrem de sexy dacă alegi un model cu dantelă.

Materialele din care sunt făcuți chiloții sunt, de asemenea foarte importante. Bumbacul natural este cel mai indicat material pentru lenjeria intimă, deoarece nu produce iritații și este foarte comod.

Dantela contribuie la crearea unui aer mai senzual. Ea este sofisticată, sexi si feminină.

Mătasea și satinul sunt două materiale ideale pentru lenjeria intimă de damă: cu o textură plăcută, fină, chiloții din aceste materiale sunt considerați de lux.

Fibrele sintetice, precum elastanul, poliamida, lycra sau poliesterul sunt elastice și plăcute, însă uneori pot provoca iritații sau boli. În cazul acesta, e indicată evitarea respectivelor materiale. Simptomele alergiilor sunt: mâncărimea, înroșire sau apariția unor bășici.

Culoarea chilotului este, de asemenea, foarte importantă, întrucât trebuie să se asorteze cu restul vestimentație. Astfel că dacă porți rochie sau pantaloni albi, nu e indicat să porți chiloți negri.

De asemenea, să nu te ferești să-ți cumperi lenjerie intimă colorată, mai ales dacă poți haine închise la culoare sau blugi. Chiar dacă doar tu știi că poți lenjerie de culoare intensă, acest lucru îți va da mai multă încredere în tine.

Tipuri de sutiene

Sutien cu cupă întreagă – Acoperă o mare parte a sânilor, iar cupele conferă un suport total, cu ajutorul tijelor de sârmă. Ele sunt indicate mai ales femeilor cu sânii lăsați.

Sutien cu jumătate de cupă – Susține și acoperă jumătate din sân și este indicat pentru decolteuri adânci.

Sutien t-shirt – Este ideal pentru bluzele, topurile și tricourile strâmte.

Sutien balconette – Este cel mai versatil sutien, el putând fi asortat la rochii sau topuri cu umerii goi, fără bretele. Acest tip de sutien este potrivit cupelor măsurilor B spre C, sau mai mari.

Cum alegi lenjeria intimă în funcție de formele corpului tău

Silueta tip măr – Este atunci când femeia are talia mai robustă, iar șoldurile și umerii sunt mai mici. În cazul acesta, cel mai potrivit tip de lenjerie este cea care alungește linia corpului: body-urile în formă de V, deoarece scot în evidență decolteul, sculptează talia și alungesc picioarele. Dacă vrei totuși lenjerie intimă din două piese, optează pentru sutien balconette și boxeri.

Silueta pară – Este tipul de siluetă cu umeri înguști și șolduri voluminoase. Vei dori să accentuezi partea superioară cu sutiene tip bustieră, balconette, push-up, cu cupă întreagă, sau în decolteu V, care aduc volum și proporționează formele. Să nu te ferești de sutienele cu volane. În partea de jos, poți alege chiloți brazilian sau cu talie înaltă.

Silueta clepsidră – Este acel tip de silueta care are simetrie între umeri și șolduri, iar talia este îngustă. Dacă ai acest tip de siluetă, poți purta cu încredere corsete. Ele accentuează talia și sculptează corpul. Sutiene potrivit sunt balconette sau jumătate de cupă, iar perechile de chiloți, brazilian.

Silueta dreptunghiulară sau banană – Este tipul de siluetă în formă de linie dreaptă, fără variațiuni de proporționalitate prea mare între umăr, talie și șold. Acest tip de siluetă este avantajat de lenjeria intimă care scoate în evidență formele. Sunt indicate bustierele și chiloții cu talie înaltă. Decolteul în V se potrivește acestui tip de siluetă.

Minionele pot opta pentru sutiene fără susținere, chiloți din tul sau body-uri din dantelă sau plasă.

Femeile cu trunchiul lung pot purta cu ușurință chiloți cu talie înaltă și sutien balconette.

Femeilor cu sânii mici li se potrivește un sutien fără bretele, iar chiloții indicați sunt brazilian sau tanga.

Femeilor cu bustul generos, le este indicat sutienul tip balconette sau cupă întreagă, iar în partea de jos sunt ideali chiloții boxeri.

Greșeli de evitat

Încearcă să porți sutien de fiecare dată când ieși din casă, oricât de decoltată este rochia de pe tine și chiar dacă ai sânii mici. Poți apela chiar la pernuțe de silicon, dacă este cazul. Ideal este să nu ți se vadă sfârcurile, acest lucru fiind deseori considerat vulgar.

Ai grijă întotdeauna ca linia chilotului să nu fie vizibilă.

Poartă lenjerie sexy cu orice ocazie, chiar dacă tu vei fi singura care știe.

Ai grijă ca locul unde îți depozitezi lenjeria intimă să fie curățat des.

Să nu folosești clor atunci când îți speli lenjeria intimă: decolorează, îngălbenește albul și „roade” dantela.

Articolele din mătase se spală întotdeauna de mână.

Folosește un sutien fără cusături dacă porți o rochie de ocazie.

Alege întotdeauna lenjeria intimă de calitate.

FOTO: pixabay.com

The post Cum să alegi lenjeria intimă care se potrivește cel mai bine cu corpul tău și cu vestimentația pe care o alegi appeared first on WomenOnTop.

Iată cum se formează ridurile și care sunt tratamentele prin care poți scăpa de riduri:

De ce apar ridurile
Cum tratezi ridurile acasă
Tratamente chirurgicale antirid
Prevenirea apariției ridurilor

De ce apar ridurile

Zeci de schimbări au loc în organismul uman, pe măsură ce trec anii. Printre cele mai comune semne clare ale îmbătrânirii sunt: extinderea frunții și retragerea părului, urechile sunt puțin mai lungi deoarece cartilagiul din ele crește, vârful nasului poate atârna în jos pentru că țesutul conjunctiv care susține cartilagiul nazal se slăbește.

Fața se rearanjează, odată cu îmbătrânirea. Mai exact, în tinerețe, grăsimea de pe față este distribuită în mod egal. Cu vârsta, grăsimea își pierde din volum, se strânge și atârnă în jos, așa că unele caracteristici care înainte erau rotunde, se vor micșora, iar pielea care era fină și fermă devine slăbită și ușor căzută. În acest timp, alte părți ale feței acumulează grăsime, mai ales partea de jos a feței, deseori formându-se gușa.

O altă schimbare evidentă este apariția ridurilor. Ele pot fi adânci și foarte vizibile în zona frunții și între sprâncene, acestea numindu-se și riduri de expresie, formate prin accentuarea liniilor de expresie. Ridurile apar după ce mușchii au tras de piele, de-a lungul anilor, rezultând astfel în încrețiuri în ten. Procesul de regenerare a celulelor pielii încetinește, iar pielea se subțiază. De asemenea, odată cu trecerea timpului, colagenul și elastina sunt produse în organism în cantitate din ce în ce mai mică.

Unele riduri pot fi mai adânci din cauza modului în care grăsimea și-a micșorat volumul sau s-a mutat pe față. Ridurile fine apar din cauza expunerii neprotejate la soare, fumatului și a altor elemente ce dăunează pielii.

Cum tratezi ridurile acasă

Chiar dacă o persoană are gene foarte bune și arată mai tânără decât e de fapt, schimbările vizibile care apar odată cu înaintarea în vârstă nu pot fi evitate.  

Există însă câteva variante care te pot face să te simți mai confortabil și care pot amâna aceste schimbări. Multe se pot face acasă și nu ai nimic de pierdut dacă apelezi la ele.

Tratamentul antirid începe în jurul vârstei de 35-40 de ani, însă preventiv e bine și după 25 de ani. Cea mai ușoară variantă este să cumperi sau să-ți faci acasă o mască antirid sau să folosești creme antirid. Există o gamă extrem de variată de piață de creme, seruri, uleiuri, măști antirid, de sau de noapte.

Indiferent de brand-ul pe care îl alegi, asigură-te că în compoziția cremei sunt:

Antioxidanți (vitamina A, C,E, coenzima Q10, oligoelementele – zinc, seleniu, siliciu- ceai verde, sâmburi de struguri, resveratrol, alge)

Retinol – este un derivat al vitaminei A, iar dacă vei folosi o cremă ce îl are compoziție, e indicat să o folosești seara, înainte de culcare, pentru a evita apariția petelor pigmentare.

Acizi de fructe (AHA) – sunt de obicei în cremele pentru exfoliere, care îndepărtează celulele moarte de la suprafața epidermei și care netezesc ridurile și hidratează pielea.

Factorul de protecție – e important să-ți ferești pielea de soare, care accelerează îmbătrânirea și favorizează apariția prematură a ridurilor. Crema cu factor de protecție de minin 15 ar trebui folosită zilnic, indiferent de anotimp. Pe lângă asta, expunerea îndelungată la soare poate determina dezvoltarea cancerului de piele.

Alte tratamente naturiste antirid sunt: glicerina, acid hialuronic, ceramide, ulei de jojoba, abuș de ou, avocado, argilă, banane, drojdia de bere, suc de lămâie, masca cu struguri, tratament cu lapte și zeamă de lămâieulei de ricin, ulei de cocos, ananas, mască antirid cu făină lapte și ou. Ingredientele le poți amesteca pentru a crea acasă măști antirid.

Tratamentul trebuie ținut cu simț de răspundere, iar crema pe care o alegi trebuie aplicată zilnic, după ce îți cureți fața.

Tratamente chirurgicale antirid

Dacă nu ai răbdare și vrei efecte mai rapide, există o serie de proceduri cosmetice antirid. Asta nu înseamnă însă că trebuie să renunți la hidratarea tenului.

Tratament cu botox – injecția cu botox în diverse zone ale feței de către un medic specialist face ridurile să dispară timp de câteva luni. Botoxul relaxează mușchii. Procedura este foarte ușoară, rapidă și minim invazivă.

Acid hialuronic injectat – acidul hialuronic este o substanță proprie organismului uman. La clinică, acidul hialuronic este obținut în laborator. El dă un aspect pur, elastic, natural și luminos pielii. Pentru ridurile de expresie, injecția cu acid hialuronic este recomandată după tratamentul cu botox, la minim 2 săptâmâni.

Blefaroplastia – este chirurgia pleoapelor ce ajută la reducerea pleoapelor inferioare și elimină excesul de piele de pe pleoapele superioare. Intervenția se efectuează sub anestezie generală, iar activitățile normale se pot relua după aproape 7 zile.

Dermabraziune – se realizează cu ajutorul unor discuri abrazive foarte fine, care atenuează reliefurile de o parte și alta a ridurilor. Sunt recomandate 6-8 ședințe de dermabraziune la intervale de 1-2 săptămâni, urmate de 6-8 ședințe la intervale de 3-4 săptămâni.

Lifting frontal – este o procedură chirurgicală de rejuvenare prin incizii mici, făcute la linia de inserție a părului. Ea permite repoziționarea, modificarea sau îndepărtarea țesutului și mușchilor aflați sub piele, corectând sursa cutelor și ridurilor.

Lifting cervico-facial – Este o procedură care permite corectarea prăbușirii obrajilor și a bărbiei. Operația se face sub anestezie generală și durează 3 ore, de obicei. Chirurgul repară, în general, orice zonă a feței prin această intervenție. Operația are, rareori, și posibile complicații precum hematoame, infecție, lezarea unei ramuri a nervului facial care poate duce la pareze sau paralizii faciale.

Peeling chimic – este un tratament dermatologic efectuat prin exfoliere sau arsură chimică a pielii, forțând astfel regenerarea. Peelingul profund poate îndepărta creșterile pre-canceroase, cicatricile profunde, ridurile și acneea.

Prevenirea apariției ridurilor

Îngrijirea tenului prin curățare și hidratare zilnică e foarte importantă, dacă vrei să previi apariția prematură a ridurilor. La fel și folosirea cremei cu protecție solară.

Un stil de viață sănătos se poate observa pe fața ta. E indicat să te hidratezi corespunzător, să dormi îndeajuns, să ai o dietă echilibrată, să porți ochelari de soare, să eviți dietele de slăbire rapidă, să folosești produse dermato-cosmetice de calitate, să eviți fumatul.

Poziția în care dormi este, de asemenea, importantă, astfel că este indicat că eviți somnul cu fața în pernă, pentru că ar putea favoriza apariția ridurilor. Poziția indicată este pe spate, cu fața în sus, potrivit Healthline.

Alimentele pe care le poți consuma pentru un ten frumos, cu cât mai puține riduri, sunt fructele și legumele, datorită antioxidanților pe care le conțin, uleiul de măsline, peștele ( mai ales somonul, tonul, halibut și sardine), iaurtul, nucile și ciocolata neagră.

Evită însă prăjelile, dulciurile, alimentele sărate, procesate sau cofeina.

Așadar, ridurile reflectă bucuriile și provocările pe care o persoană le-a întâlnit în viață. Îmbătrânirea este un proces natural. O abordare mai simplă este să-ți accepți vârsta și aspectul fizic așa cum sunt.

Sursa foto : Shutterstock 

The post Tratamente antirid eficiente. Cele mai ușoare metode de a sfida timpul appeared first on WomenOnTop.

Iată tot ce trebuie să știi despre liftingul facial:

Cui se adresează operația de lifting facial
Tipuri de lifting facial
Cum te pregătești de lifting
Cum decurge operația
Recuperarea după lifting
Posibile riscuri și complicații după operația de lifting facial

Liftingul facial este o intervenție chirurgicală cosmetică menită să creeze aparența unei fețe mai tinere.

Liftingul corectează pielea lăsată, cutele de lângă pomeți, pungile de sub ochi, gușa, bărbia dublă sau orice altă schimbare în forma feței tale care poate apărea odată cu îmbătrânirea. Medicii, practic repoziționează mușchii, pielea și grăsimea pentru ca fața să capete un aspect mai tânăr. De asemenea, pielea în exces este eliminată. După operația de lifting, pielea este mai fermă. Rezultatul trebuie să fie natural, fără să se observe că s-a intervenit chirurgical.

Liftingul este așadar cea mai bună modalitate de a te apropia de o reîntinerire facială.

Un lifting facial nu va înlătura ridurile fine sau daunele produse de expunerea la soare. Alte proceduri cosmetice se pot adresa acestor probleme.

Cui se adresează operația de lifting facial

Pe măsură ce îmbătrânești, aspectul și forma feței tale sunt modificate din cauza schimbărilor normale legate de înaintarea în vârstă. Pielea devine mai puțin elastică și mai slabă, iar depozitele de grăsime scad în unele zone ale feței tale și cresc în altele. Modificările legate de vârstă, care pot fi reduse cu ajutorul unui lifting facial, includ următoarele:

• Aspectul lăsat al obrajilor
• Adâncirea pliului pielii din partea nasului până la colțul gurii
• Excesul de piele la nivelul maxilarului inferior
• Lăsarea pielii și excesul de grăsime la nivelul gâtului
• Grăsimea de pe față s-a lăsat ori și-a schimbat inestetic poziția

Cei mai potriviți candidați pentru lifting facial sunt persoanele de peste 40 de ani până la 70 de ani. Cu toate astea, ocazional, persoane mai vârstă de atât apelează la lifting.

Înainte de a recurge la lifting, o persoană trebuie să aibă o stare de sănătate bună și așteptări realiste.

Un lifting nu va șterge complet trecerea timpului, scopul este ofere un aspect mai proaspăt, mai puțin obosit.

Tipuri de lifting facial

Liftingul desemnează în mod generic intervenția clasică de întindere a pielii la nivelul feței, însă există mai multe tipuri de lifting facial.

Tipul de lifting depinde în funcție de zona în care este efectuată intervenția. Astfel că operația poate fi: cervico-facială complet, facial median, facial inferior, fronto-cervico facial, segmentat, frontal sau temporal.

Liftingul se poate caracteriza și în funcție de severitatea invaziunii chirurgicale:

• Minilift
• Lifting rapid
• Lifting facial endoscopic
• Liftingul cu tehnica MACS (minimal acces cranial suspension)
• Liftingul facial cu decolare profundă (SMAS- sistemul musculo-aponevrotic-superficial)
• Liftingul facial de tip mască – este cel mai invaziv întrucât este decopertată total pielea facială pentru inserare de implanturi.

Rezultatele obținute după liftingul facial pot fi îmbunătățite prin:

• Adipolifting – autotransplant de grăsime la nivelul feței
• Microlifting – ce poate fi făcut cu substanțe chimice (chemical peeling) sau cu laserul CO2 (laser peeling sau skin resurfacing).

Chirurgul plastician va recomanda pacientei metoda în funcție de obiectivele vizate și de forma feței. Locul și lungimea inciziilor diferă în funcție de tehnica de lifting care se potrivește pacientului.

Cum te pregătești de lifting

Chirurgul va face un examen fizic, va revizui medicamentelele pe care pacientul le folosește. De asemenea, va face fotografii cu fața pacientului din diferite unghiuri. El va examina, de asemenea, structura oaselor, forma feței, distribuția grăsimilor și calitatea pielii pentru a determina cele mai bune opțiuni pentru chirurgia de lifting facial.

Chirurgul va pune întrebări despre așteptările pe care pacientul le are pentru rezultatele unui lifting facial.

Medicul va ajuta pacientul să înțeleagă cum va schimba liftingul probabil aspectul, dar și care sunt limitele operației, cum ar fi ridurile fine sau asimetria naturală pe față.

Sunt câteva reguli pe care trebuie să le urmezi înaintea liftingului facial:

• Să nu mai fumezi cu cel puțin 6 săptămâni înainte;
• Să nu iei aspirină sau anumite vitamine sau suplimente alimentară, după instrucțiunile medicului;
• Să te speli pe față și păr, chiar în ziua operației, cu un săpun special, antibacterian;
• Să respecți întocmai indicațiile chirurgului;
• Nu o să poți mânca înaintea intervenției, mai exact în ziua în care are loc liftingul;
• Asigură-te că la externare te conduce cineva acasă.

Cum decurge operația

În timpul operației de lifting, chirurgul face tăieturi la linia părului, continuând în jurul și în spatele urechii. Astfel, doctorul va avea acces la reașezarea mușchiului și a altor țesuturi sub piele. El va ridica pielea la nivelul tâmplelor, al obrajilor sau gâtului și poate face și liposucție, potrivit Mayo Clinic.

O incizie tradițională de lifting începe de la tâmple, continuă în jos și în jurul feței, urechilor și se termină în spatele urechilor la nivelul scalpului inferior. Se poate face o incizie sub bărbie pentru a îmbunătăți aspectul gâtului.

O incizie limitată este o tăietură mai scurtă care începe în linia părului chiar deasupra urechii, se continuă în jurul părții anterioare a urechii, dar nu ajunge până la nivelul scalpului inferior.

Incizia de ridicare a gâtului începe în fața lobului urechii și continuă în jurul urechii în scalpul inferior. De asemenea, se face o incizie mică sub bărbie.

În funcție de tipul de lifting, operația durează între două și șase ore.

La final, chirurgul va coase pielea, care cel mai des se face cu fire resorbabile, și va lăsa bandaje pe față. E foarte important să respecți igiena în acea zonă, conform indicațiilor medicului.

Recuperarea după lifting

Recuperarea după intervenția cosmetică presupune multă răbdare și atenție la câteva aspecte. Așteaptă-te să simți durere ușoară sau moderată. Este posibil ca medicul să-ți recomande pastile pentru durere. De asemenea, este posibil să fie nevoie să porți măști de compresie pentru a limita acumularea de sânge sub piele și umflarea sau învinețirea.

Cu siguranță, zona va fi umflată, însă asta va trece în două-trei săptămâni. Unii oameni se vindecă mai repede, alții mai încet. Cu toate că e posibil să nu-ți dorești să ieși din casă zilele acelea, e posibil să începi să te simți bine la câteva zile de la operație.

Iată ce recomandări sunt după operația de lifting facial:

• Încearcă să stai întinsă pe spate cât mai mult și evită să ții capul aplecat în față, pentru a grăbi vindecarea;
• Este posibil să fie nevoie să porți tuburi de dren în primele 48 de ore de la intervenție;
• Vei putea spăla părul la o zi de la operație. E important să o faci într-un mod delicat și să nu folosești uscător de păr cu aer cald;
• Ai grijă să nu ratezi controalele medicale în următoarele două-trei săptămâni, după cum ți-a fost recomandat de chirurg. El va scoate bandajele la câteva zile de la intervenția chirurgicală;
• Evită exercițiile fizice intense în prima lună de la operație;
• Evită complet orice produs de machiaj atâta timp cât îți spune medicul că e nevoie;
• Nu sta la soare, folosește pălărie și ochelari de soare;
• Nu e indicat să dormi pe burtă;
• Evită hainele care se introduc pe cap și alege-le pe cele cu nasturi în față;
• Nu îți vopsi sau decolora părul timp de cel puțin șase săptămâni de la operație.

După operație, trebuie să iei legătura cu medicul imediat dacă ai unul dintre simptomele:

• Durere severă pe o parte a feței sau a gâtului la 24 de ore de la operație
• Respirație scurtă
• Dureri în piept
• Bătăi neregulare ale inimii
• Faci febră

În general, efectele noului tău aspect fizic ar trebui să dureze cinci până la zece ani. Vei continua să îmbătrânești după lifting, dar s-ar putea să arăți totuși cu 5 până la 10 ani mai tânără decât ai avea dacă nu ai fi recurs niciodată la lifting facial.

Posibile riscuri și complicații după operația de lifting facial

Ca orice intervenție chirurgicală, liftingul are la rândul ei diverse riscuri și complicații. Acestea sunt:

• Infecție, sângerare
• Reacție adversă la anestezie
• Modificări senzoriale
• Hematoame (Care pot fi înlăturate ulterior)
• Cicatrici
• Rezultate nesatisfăcătoare ce pot necesita și alte proceduri cosmetice

Prețul unui lifting facial este în jurul a 2.000-3.500 de euro, în funcție de complexitatea operației și de clinica la care apelezi.

The post Tot ce trebuie să știi despre liftingul facial. Cui se adresează această operație appeared first on WomenOnTop.

Iată la ce este folosită toxina botulinică, care sunt efectele secundare și contraindicațiile injecției cu Botox și cât de des trebuie repetate injecțiile:

Indicații
Injecțiile cu Botox pentru tratament cosmetic
Pregătirea pentru injecția cu Botox (Contraindicații)
Efecte secundare
Ce trebuie făcut după injecția cu Botox
Alternative la injecțiile cu Botox

Toxina botulinică este o proteină produsă de bacteria Clostridium botulinum. Cunoscută și ca „toxina-miracol”, ea reușește să blocheze semnalele nervoase care contractă mușchii, rezultând astfel paralizia temporală a mușchilor.

Toxina botulinică (BTX) este utilizată cu succes pentru a ameliora simptomele mai multor boli musculare, dar și în industria frumuseții, pentru aspectul de întinerire a tenului.

Bacteria Clostridium botulinum produce 7 tipuri de toxină botulinică, însă doar tipul A și tipul B sunt disponibile pe piață. Tipul A se găsește sub denumirea de Botox și tipul B ca Myobloc.

Inițial, toxina era cunoscută ca o „otravă” care cauzează boli, însă de la începutul secolului al 19-lea, ideea că ar putea fi folosită în scopuri terapeutice începea să prindă formă. Abia la începul secolului actual, toxina botulinică a fost aprobată ca formă de tratament pentru diverse boli musculare, precum spasmul facial, blefarospasmul (zvâcnirea ochiului), strabism sau distonie cervicală.

De asemenea, Botoxul a început să fie folosit cu succes și pentru tratarea și prevenirea ridurilor, motivul care i-a adus adevărata faimă toxinei botulinice.

Nu a durat mult până când Botoxul a devenit un „must-have” în practica estetică modernă. Prin simpla injectare în diverse zone ale feței, de către un medic specialist, ridurile dispar preț de câteva luni, transformând astfel Botoxul într-o reală „poțiune” a tinereții.

Cu toate astea, injecția cu botox, făcută greșit, poate avea efecte secundare foarte neplăcute: de la reacții alergice, paralizia unui mușchi greșit – care poate transforma aspectul feței într-unul neplăcut, sau chiar imposibilitatea deschiderii ochilor timp de câteva săptămâni.

Injectată în doze mari, proteina toxică produce botulism, o afecțiune paralizantă rară.

Indicații

Toxinele botulinice A și B sunt folosite în tratamentul mai multor afecțiuni precum:

• Strabism
• Spasme faciale
• Distonii
• Tremur
• Ticuri
• Blefarospasm
• Atenuarea temporară a ridurilor
• Hipersalivație (secreție excesivă de salivă)
• Dureri de cap
• Transpirația excesivă (Hiperhidroza) poate fi tratată prin injectarea de Botox în axilă, iar efectul poate dura 6-8 luni, moment în care injecțiile trebuie făcute iar.

Injecțiile cu Botox pentru tratament cosmetic

Botoxul ameliorează ridurile prin relaxarea mușchilor. Este folosit tipul A de toxină botulinică, mai ales OnabotuliniumtoxinA, pentru a paraliza temporar mușchii. Această procedură reduce vizibilitatea ridurilor faciale.

Tratamentul cu Botox este minim invaziv, este considerat sigur și eficient pentru tratarea ridurilor din jurului ochilor și a frunții, evitându-se însă zona gurii și a bărbiei pentru ca zâmbetul să nu fie afectat, potrivit Health Line.

Injectarea cu Botox este rapidă și nu necesită anestezie. Toxina botulinică este injectată în următoarele zone: între sprâncene, în zona frunții, în jurul ochilor (ridurile de la colțul ochiului care formează așa numita laba gâștii), în zona buzei superioare, în mușchiul pielos al gâtului și mai este injectată uneori pentru asimetria facială. 

Musculatura tratată cu Botox nu se mai contractă și se relaxează, astfel pielea va rămâne întinsă și neridată. Mușchii care nu au fost injectați cu Botox se vor contracta normal, permițând astfel ca persoana să rămână cu o expresie facială neafectată.

De asemenea, pielea va căpăta o culoare mai aprinsă și luminoasă după injecția cu Botox.

În funcție de aria tratată, sunt necesare în jur de 4 -10 injecții. Acul este fin, iar cantitatea injectată este minoră, ceea ce înseamnă că disconfortul este foarte mic.

Botox-ul începe să-și facă efectul în 24 de ore de la administrare, iar rezultatele se pot vedea după 7-14 zile pe baza unor poze comparative realizate înainte și după tratament. Efectele durează între 3 și 6 luni.

Rezultatele pot varia de la o persoană la alta, în funcție de tipurile și mărimea ridurilor și de fermitatea pielii. Ele depind și de vârsta pacientului: între 30 – 40 de ani, ridurile sunt eliminate aproape complet, însă după 40 de ani, se recomandă injectarea cu Botox în combinație cu proceduri minime de lifting.

După o perioadă, injecțiile cu Botox trebuie făcute din nou. Efectul tratamentului durează mai mult de fiecare dată, iar rezultate sunt tot mai bune. Pentru un efect constant, sunt necesare aproximativ 2-3 injectări pe an.

Pregătirea pentru injecția cu Botox (Contraindicații)

Injecția cu Botox în scopuri cosmetice este un tratament non-chirurgical, care necesită o pregătire minimă. Ar fi indicat ca pacientul să discute cu medicul înainte, pentru ca acesta să știe istoricul medical, dacă are alergii sau alte boli. De exemplu, persoanelor cu miastenia gravis – o afecțiune ce determină scăderea generală a forței musculare – le este contradindicată injectarea cu Botox. La fel și persoanelor alergice la albumina, ori femeilor însărcinate.

Înainte injectării cu Botox nu trebuie consumată, timp de 2 săptămâni, nicio aspirină sau vreun medicament antiinflamator, pentru a reduce la minim riscul apariției contuziilor.

De asemenea, trebuie evitată medicația cu substanțe care scad transmisiile neuromusculare, precum antibioticele aminoglicozidice sau medicamente blocante neuromusculare.

Efecte secundare

Tratamentul cu injecții Botox este sigur dacă este făcut de un medic estetician experimentat. Cu toate astea, pot apărea reacții adverse. Dacă apar, ele durează, cel mai des, de la câteva ore după injecție până la câteva zile, sau chiar săptămâni, rareori:

• Umflarea zonei injectate
• Contuzii temporare
• Oboseala
• Durere de cap (de scurtă durată)
• Durere de gât
• Vedere dublă
• Ochi uscați
• Reacții alergice, precum eczeme, mâncărimi sau simptomele de astm.
• Sindrom gripal
• Lipsa reacției la tratament
• Ptoza palpebrală – prăbușirea pleoapelor
• Greață
• Indigestie

Rareori s-au înregistrat probleme cardiace după injectarea cu Botox, însă ele apar mai ales la persoanele care sufereau deja de boli de inimă.

Supradoza de Botox poate duce la botulism sau paralizie musculară.

Ce trebuie făcut după injecția cu Botox

Îngrijirea imediat după injectarea cu Botox este foarte importantă. Astfel că după injecția cu Botox este indicată evitarea atingerii, frecării sau masării zonei tratate. Asta ar putea provoca extinderea Botoxului în alte zone ale corpului.

După injectarea Botoxului între sprâncene, nu e indicat ca pacientul să se întindă sau să se aplece în următoarele trei-patru ore pentru că ar putea ca toxina botulinică să ajungă într-o pleoapă, ceea ce ar duce la „căderea” pleoapei, ce ar însemna că ar putea rămâne închisă mai mult timp.

Persoanele supuse injecției cu Botox își reiau activitatea în mod normal, după procedură.

Rezultatele vor începe să fie vizibile la o zi, două, de la tratament, iar efectul complet va fi atins la 7 -14 zile de la intervenție. Efectul va dura între 3 și 6 luni.

Alternative la injecțiile cu Botox

Metodele alternative prin care se pot obține efecte asemănătoare injecțiilor cu Botox sunt anumite proceduri cosmetice dermatologice, injectări cu substanțe de umplere a ridurilor, dar și creme și seruri pentru riduri. Rezultatele acestora nu se vor ridica însă la cele obținute în urma injecțiilor cu Botox.

Dermabraziunea și peelingul sunt proceduri cosmetice dermatologice folosite în combinație cu Botox-ul. Ele refac suprafața pielii utilizând diverse substanțe chimice sau lasere.

FOTO: pixabay.com

The post Botoxul, toxina produsă de o bacterie, care înfrumusețează. Când este recomandată injecția și care sunt efectele secundare appeared first on WomenOnTop.

Iată cum recunoști candidoza, de câte tipuri este, de ce apare și cum se tratează:

Tipuri de candidoză
Simptome
Cauzele candidozei vaginale
Diagnostic
Tratament
Remedii naturale pentru candidoză
Prevenție

Candidoza apare atunci când organismul uman nu mai poate ține sub control înmulțirea ciupercilor candida. În general, bacteriile „bune” și sistemul imunitar sunt responsabile pentru prevenirea înmulțirii și răspândirii ciupercii candida în organism.

Candidoza poate afecta multe părți ale corpului, dar cel mai des creează simptome în zona gurii, genitală sau pe piele.

Candidoza vaginală este o infecție des întâlnită care poate provoca iritație, secreții abundente și senzația de mâncărime în zona vaginului și a vulvei. 3 din 4 femei vor fi afectate de la un moment dat, în cursul vieții, de această infecție. Multe dintre femei experimentează cel puțin două episoade de candidoză vaginală.

Candidoza vaginală nu este considerată o boală cu transmitere sexuală, deoarece poate apărea și în cazul persoanelor inactive sexual. Cu toate astea, candidoza poate fi transmisă pe cale sexuală, caz în care trebuie să se trateze, atât bărbatul, cât și femeia.

Candidoza se tratează foarte ușor prin unguente aplicate local, ovule sau pastile, iar simptomele sunt ameliorate rapid.

Candida albicans este cel mai frecvent tip de ciupercă de tip candida care provoacă infecții. 

Infecțiile cauzate de alte tipuri de ciuperci candida pot fi mai dificil de tratat și, în general, necesită terapii mai agresive.

De exemplu, Candida auris cauzează boli severe la pacienții internați în spital și este adesea rezistentă la multe dintre medicamentele antifungice.

Tipuri de candidoză

În funcție de locul unde se înmulțește, infecția cu Candida poate fi:

Candidoză orală. Deși poate afecta pe oricine, la orice vârstă – atât bărbați, cât și femei – această infecție este foarte comună la nou-născuți, persoane în vârstă sau la cei cu probleme ale sistemului imunitar sau care iau anumite medicamente. Se manifestă prin prezența unor pete albe sau galbene pe limbă, buze, gingii, cerul gurii sau pe interiorul obrajilor. Inflamația și roșeața la nivelul gurii și gâtului pot fi, de asemenea, simptome. Cauzele candidozei orale pot fi utilizarea antibioticelor, igiena orală necorespunzătoare, iar persoanele care fumează sau iau anumite tratamente ce usucă gura au mai multe șanse să dezvolte candidoză orală.

Candidoza vaginală. 75% dintre femei dezvoltă această infecție în cursul vieții, iar 45% dintre ele au infecții cu candida recurente. Femeile au mai multe șanse să dezvolte infecția dacă suferă de diabet sau dacă sunt însărcinate. Utilizarea antibioticelor sau a anticoncepționalelor pot contribui la apariția candidozei vaginale, la fel și dușurile frecvente.

Femeile infectate vor observa o modificare a secreției vaginale, vor simți mâncărimi în zona genitală, pot avea dureri în timpul contactului sexual, iritații și înroșire în zona genitală sau o senzație înțepătoare atunci când urinează.

Candidoza cutanată. Se dezvoltă de obicei în pliurile pielii. Este des întâlnită la bebeluși din cauza iritației de la scutec. De asemenea, apare în zone ale corpului care nu sunt aerisite și hidratate îndeajuns. De exemplu, poate apărea pe mâinile persoanelor care folosesc des mănuși de cauciuc, pot apărea în zonele inghinale sau sub sânii mari.

Candidoza esofagiană. Apare ca o complicație a candidozei orale. Mai exact, atunci când ciuperca ajunge în esofag, porțiunea dintre gură și stomac. Această infecție e întâlnită, în general, la persoanele cu sistemul imunitar compromis, care suferă de infecții precum HIV, sau boli precum diverse tipuri de cancer, care fac tratamente cu citostatice sau imunosupresoare. Simptomele candidozei esofagiene sunt: disconfort la înghițit, durere de stomac, vărsături sau greață.

Candidoza invazivă. Este cel mai periculos și rar tip de candidoză. Ea apare atunci când fungii contaminează sângele și se răspândesc în tot organismul. Afectează organe importante precum creierul, inima, ficatul, ochii, rinichii. Apare mai ales la nou-născuți cu greutăți foarte mici și la persoanele cu sistemul imunitar sever slăbit de boli sau medicamente. Candida poate intra în sânge prin catetere de piele, tuburi de ventilație sau răni chirurgicale. La persoanele sănătoase, poate apărea prin abuzul de droguri intravenoase, arsuri grave sau răni.

Mai rar, poate apărea candida mamară, digestivă sau intestinală, faringiană.

Simptome

Candidoza se manifestă diferit în funcție de locul unde se dezvoltă. Simptomele se pot resimți ușor, moderat sau sever și includ:

Candidoza vaginală

• Mâncărime și iritații la nivelul vaginului și vulvei
• Senzație de arsură, în special în timpul actului sexual sau în timpul urinării
• Înroșirea și umflarea vulvei
• Dureri vaginale
• Erupții vaginale
• Secreție vaginală, fără miros, albă, cu aspect de brânză
• Secreție vaginală apoasă.

Candidoza din zona genitală se poate transmite sexual și poate cauza simptome atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Uneori, infecția cu candida poate fi asimptomatică, dar asta nu înseamnă că nu se poate transmite, pe cale sexuală, partenerei sau partenerului.

Candida la bărbați, în zona genitală, se manifestă astfel:

• Pete mici albe pe penis
• Roșeață
• Senzație de uscăciune
• Mâncărime și arsură

Candidoza bucală se manifestă la fel la femei și bărbați, potrivit Center for Disease Control and Prevention. Iată simptomele:

• Un strat de alb cu leziuni pe limba, obraji, și uneori pe cerul gurii, gingiilor și amigdalelor
• O senzație de bumbac în gură
• Leziuni ușor ridicate cu un aspect asemănător cu brânza
• Roșeață, arsură sau durere care poate fi suficient de severă pentru a provoca dificultăți la mâncare sau la înghițire
• Sângerare ușoară dacă leziunile sunt frecate sau răzuite
• Crăpături și roșeață la colțurile gurii
• Înroșire, iritare și durere sub proteze (stomatita dentară)
• Pierderea gustului

Cauzele candidozei vaginale

Candidoza vaginală apare atunci când echilibrul dintre fungi (inclusiv Candida albicans) și bacterii de la nivelul vaginului, este perturbat. Factorii de risc care duc la dezechilibrul florei vaginale pot fi:

Utilizarea antibioticelor. Ele distrug lactobacilii din organism, care țin sub control înmulțirea ciupercii candida și care afectează pH-ul vaginului, astfel se creează mediul propice pentru ca infecția să se declanșeze. De aceea sunt importante probioticele, în cazul utilizării antibioticelor.

Sarcina. Din cauza modificărilor la nivelul hormonilor, pH-ului vaginului este mai acid, favorizând astfel declanșarea infecției.

Diabetul de tip I sau II.

Administrarea de anticoncepționale sau terapii hormonale

Tratamentele cu corticosteroizi, prescrise în general, pentru afecțiunile autoimune.

Imunitatea slăbită

Contactul sexual neprotejat cu o persoană care are infecția

Stresul și oboseala, pentru că slăbesc sistemul imunitar.

Diagnostic

Deseori, medicul poate diagnostica candidoza bucală, cutanată sau vaginală prin simpla examinare fizică. Cu toate astea, pentru confirmarea diagnosticului, medicul specialist va lua o mostră din zona afectată prin răzuire ușoară pentru a fi analizată și pentru a se asigura că ciuperca nu este rezistentă la vreun tratament antifungic. Dacă ciuperca este deja rezistentă la medicamente antifungice, este posibil ca infecția cu candida să fi apărut din cauza unei boli nediagnosticate încă – cum ar fi diabet, cancer sau HIV. În cazul acesta, vor fi necesare alte investigații, precum analizele de sânge.

Pentru diagnosticarea candidei esofagiene, va fi nevoie de o endoscopie, astfel că medicul va introduce pe gât o cameră video flexibilă care va oferi imagini din esofag și dispozitivul va lua o mostră din zona afectată pentru a fi analizată.

Candidoza invazivă se diagnostichează prin verificarea unor probe de sânge în laborator.

Tratament

Fiecare infecție cu candida este diferită, iar medicul va decide tratamentul cel mai eficient pentru fiecare caz în parte.

În cazul infecțiilor simple, medicul va prescrie un tratament – care poate dura de la o zi până la 3 – pe bază de cremă, unguent, medicament sau ovul antifungic. De regulă, acestea au ca substanță activă clotrimazolul. Ovulele pentru candidoză sunt frecvent recomandate de medici în cazul infecției vaginale cu candida.

Dacă este vorba de o candidoză vaginală, tratamentul va fi recomandat ambilor parteneri. În funcție de gravitatea infecției, tratamentul poate dura și 14 zile. De asemenea, nu este recomandat actul sexual în timpul tratamentului.

Cel mai des, candidozele bucale, vaginale sau cutanate se tratează ușor pentru că răspund rapid la tratament.

În cazul în care infecția este recurentă, adică apare de cel puțin două ori în 6 luni, va fi nevoie de un tratament mai lung, care poate dura chiar 6 luni, dar și de analize amănunțite.

Remedii naturale pentru candidoză

Există câteva produse naturiste care ar putea ajuta la tratarea candidozei. Ele nu sunt la fel de eficiente ca tratamentul prescris de medic, însă.

Includerea în dietă a usturoiului, uleiului de cocos, dar mai ales a lactatelor este benefică în acest caz. Sunt indicate mai ales lactatele fermentate, precum iaurtul sau chefirul, întrucât conțin lactobacili, adică bacteriile care susțin o flora vaginală optimă. Iaurtul ar trebui consumat zilnic pentru un efect optim.

Igiena locală este la fel de importantă, astfel că e indicată folosirea unor săpunuri cu pH neutru.

Prevenție

Candidoza poate fi fi prevenită prin reducerea factorilor de risc, pe cât posibil. Antibioticele trebuie folosite doar cum au fost prescrise de medic și trebuie adoptat un stil de viață sănătos, cu o nutriție propice, pentru întărirea sistemului imunitar.

Purtarea unei lenjerii de bumbac sau mătase este, de asemenea, indicată.

Trebuie evitate dușurile lungi, purtatul hainelor umede, mai ales a costumelor de baie.

O altă măsură de prevenție este evitarea purtării pantalonilor foarte strâmți sau a colanților.

Persoanele cu diabet trebuie să aibă grijă să mențină glicemia la un nivel optim cât mai mult timp.

Foto: gratisography.com

The post Candidoza, infecția banală cu simptome neplăcute. Cum o recunoști și cum scapi de ea appeared first on WomenOnTop.

Iată când poate deveni HPV un motiv de îngrijorare, cum se manifestă, ce investigații trebuie făcute și ce tratamente recomandă medicii:

Tipuri de HPV
Cauzele infecției cu HPV
Simptome
Factori de risc
Diagnostic
Tratament
Complicații
Prevenție
Mituri despre HPV

Infecția cu HPV (Human Papillomavirus) este cea mai comună infecție virală, care se transmite între oameni. Există mai mult de 100 de tulpini de HPV, dintre care 30 se transmit pe cale sexuală. HPV-ul se poate manifesta inestetic prin negi sau poate duce chiar la cancer de col uterin, în funcție de tulpina cu care este infectată persoana. Tipurile de HPV care provoacă negi nu sunt aceleași cu cele care pot duce la cancer.

Citește și : Cum alegi produsele cosmetice 

Aproximativ 80% dintre persoanele active sexual sunt infectate cu HPV, la un anumit punct în viață, iar cei mai mulți dintre ei nici nu ajung să știe că au avut virusul. Tocmai de aceea este și foarte răspândit.

Cel mai des virusul dispare singur după un an sau doi de la infectare, el fiind neutralizat de sistemul imunitar.

Mai multe tulpini de HPV nu produc niciun simptom, însă acestea pot duce la cancer mai târziu în viață, dacă nu se iau măsuri din timp.

Complicația cea mai mare a infecției cu HPV este la femei, deoarece anumite tulpini de HPV sunt asociate cu peste 90% dintre cazurile de cancer de col uterin. În cazul bărbaților, riscul de cancer este mult mai mic, aproape inexistent, în comparație cu femeile.

Tipuri de HPV

Cele aproximativ 30 de tipuri de HPV care se transmit sexual se împart în două grupuri: cu risc scăzut de cancer sau cu risc crescut de cancer. Fiecare virus este „numit” cu un număr, în ordinea descoperirii lui.

Tulpinile de HPV cu risc scăzut oncologic sunt numite în felul acesta pentru că nu cauzează cancer cervical. Cu toate astea, ele cauzează negi genitali sau schimbări minore la nivelul celulelor de la colul uterin. Aceste tulpini sunt: 6, 11, 40, 42, 43, 44, 53, 54, 61, 72, 73 și 81. Tipurile 6 și 11 sunt cele mai comune, ele fiind asociate cu 90% dintre cazurile de negi inghinali.

Tulpinile HPV cu risc crescut oncologic pot cauza formarea unor celule anormale în colul uterin. Aceste schimbări ale celulelor se pot înmulți și pot duce la cancer de col dacă nu sunt înlăturate. Au fost depistate 13 tulpini HPV cu risc oncogen crescut: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59 și 68. Tipurile 16 și 18 sunt cele mai periculoase, întrucât cauzează 70% dintre cazurile de cancer de col, potrivit World Health Organization.

Potrivit studiilor Institutului american de cancer, 10% dintre femeile infectate cu tulpini 16 și 18 dezvoltă celule precanceroase avansate (CIN3) la nivelul colului uterin în următorii trei ani de la infectare, ele fiind astfel la un pas de a dezvolta cancer.

Cauzele infecției cu HPV

Infecțiile genitale HPV sunt transmise prin contact sexual, sex anal și alte contacte cutanate la piele în regiunea genitală. Unele infecții cu HPV care duc la leziuni respiratorii orale sau superioare sunt transmise prin sex oral.

Infecția cu HPV apare atunci când virusul intră în corp, de obicei printr-o tăietură sau crăpătură mică în piele. Astfel că dacă o femeie are o leziune pe colul uterin, se poate infecta mai ușor cu HPV, iar virusul se va cuibări astfel în mucoasa uterină. HPV-ul la rândul lui produce leziuni în mucoasele infectate.

Virusul este transferat și prin contactul piele-cu-piele, prin atingerea tegumentele genitale infectate, nefiind nevoie de penetrare uneori. Acest lucru se întâmplă cel mai des în cazul persoanelor cu negi (veruci), care se pot situa în zona inghinală, în jurul vulvei, vaginului și anal, în cazul femeilor. La bărbați negii sunt localizați frecvent pe suprafața scrotului, anusului și penisului. Negii se pot răspândi, de asemenea, atunci când cineva atinge ceva care deja a atins un neg.

Negi genitali pot să apară la săptămâni, luni sau chiar ani după contactul sexual (vaginal, anal sau oral) cu o persoană care este infectată cu un virus HPV. Acea persoană s-ar putea să nu știe că este infectată.

Negii pot crește, de asemenea, în zona gâtului (mai ales tipurile 6 și 11) și pot duce la creșterea unor tumori care pot împiedica aerul să circule cum ar trebui, îngreunând respirația. Deși aceste afecțiuni rareori duc la moarte, ele sunt destul de recurente.

O altă cale de transmitere HPV demonstrată este cea verticală, de la mamă la făt.

Simptome

Verucile genitale sunt un semn al HPV. Aceste creșteri nu arată la fel. Ele pot fi ridicate, plate, roz sau colorate în carne. Ar putea fi chiar în formă de conopidă. Oamenii pot avea un singur tip de negi sau mai multe. Ei pot fi mici sau mari. Negii sunt foarte comuni și pot afecta viața sexuală.

Negii pot veni la pachet cu un disconfort fizic, fiind uneori dureroși și asociați cu mâncărimi.

Aceleași tulpini de HPV care provoaca negi genitali pot, totodată, să cauzeze apariția negilor în gură sau în gât. Aceasta se numește infecție orală cu HPV.

Verucile pot fi: plantare – atunci când se situează la nivelul tălpilor, vulgare – când se situează la nivelul mâinilor, pe degete, filiforme – sunt excrescențele de culorea pielii și pot fi pe fața, pe gât, la nivelul scaplului, plane – sunt mici papule ieșite în relief rozalii sau gălbui sau condiloame (vegetații veneriene) care apar în zona genitală și de obicei au formă de conopidă, ori leziuni ușor reliefate roz sau maro. Aceste veruci nu sunt cancerigene și pot apărea atât la femei cât și la bărbați.

În cazul în care infecția se situează la gât poate apărea răgușeala, durera în gât care nu dispare, durere la înghițire, scădere inexplicabilă în greutatea, durere de ureche, noduli limfatici umflați.

În cazul infecției cu una dintre tulpinile HPV cu risc oncogen crescut, simptomele sunt cel mai des aproape inexistente. Abia la apariția cancerului apar. De aceea este indicat ca femeile active sexual să meargă periodic să facă testul Babeș Papanicolau.

Cancerul de col poate apărea dacă există o leziune la nivelul colului și o infecție cu HPV cu risc înalt oncogen. Durează în jur de 15-20 de ani ca să se dezvolte cancerul de col uterin, în cazul femeilor cu un sistem imunitar normal. În cazul femeilor cu sistem imunitar deficitar, poate dura între 5 și 10 ani.

Simptomele cancerului de col uterin sunt: secreții vaginale cu miros neplăcut, sângerări abundente, dureri pelviene, dureri în timpul contactelor sexuale, sângerări între menstruații sau sângerări după actul sexual. În stadii avansate, poate apărea anemia, durerea în zona lombară, durerea la nivelul picioarelor și scăderea bruscă în greutate.

HPV la bărbați, cel mai des, nu se manifestă în niciun fel, mai ales dacă tulpina cu care e infectat este cancerigenă.

Factori de risc

• Tipul HPV – dacă este o infecție cu o tulpină cu risc oncogen crescut;
• Sistemul imunitar – persoanele cu imunitate extrem de scăzută, cum ar fi cele care trăiesc cu HIV – sunt mai susceptibile să aibă infecții persistente cu HPV și o progresie mai rapidă la precancer și cancer;
• Infecția cu alți agenți transmiși sexual, cum ar fi cei care cauzează herpes simplex, chlamydia și gonoreea;
• Numărul copiilor născuți și vârsta tânără la prima naștere;
• Fumatul.

Diagnostic

Medicul poate diagnostica negii prin examinarea zonei și să stabilească ce tratament poate fi necesar. În general, pentru verucă nu e nevoie de biopsie. Cu toate acestea, dacă medicul suspectează că modificările ar putea fi canceroase, poate fi necesară o biopsie cutanată. Astfel că o bucată mică de țesut este îndepărtată și examinată sub microscop.

Persoanele cu veruci plantare pot resimți durere pe tălpi când merg. Medicul va examina piciorul cu veruci plantare și se va asigura că nu există probleme de os, articulație sau tendon care ar explica durerea. Negii plantari ar putea să nu fie cauza reală a durerii piciorului.

În cazul persoanelor cu condiloame genitale, medicul le va întreba despre practicile sexuale, inclusiv utilizarea prezervativului și sexul anal. Prezervativele contribuie la scăderea riscului de infectare cu HPV. Dar HPV ar putea exista în zone care nu sunt acoperite de prezervativ. Este posibil ca medicul să examineze și zona anală, pentru a se asigura că nu sunt leziuni, dar și în gură și pe limbă pentru a se asigura că nu există pete decolorate, ce ar putea indica prezența HPV-ului și acolo.

Femeile vor fi îndrumate către un test Papanicolau pentru a căuta precancerul microscopic sau cancerul precoce al colului uterin cauzat de HPV.

Este posibil ca femeile să fie îndrumate către o colposcopie, o investigație făcută în cabinetul medicului ginecolog. Medicul va analiza astfel detaliat, cu un instrument asemănător microscopului, colul uterin, vaginul și vulva. Este posibil să fie nevoie de o biopsie a țesutului cervical anormal pentru a verifica dacă este prezent cancer de col uterin.

De asemenea, femeile vor face un test specific de infecție cu HPV (genotipare HPV), cu celulele prelevate de la colul uterin pentru a verifica dacă tulpina de HPV contractată este cu grad mărit oncologic. Un rezultat de HPV pozitiv, înseamnă că femeia are o tulpină cu risc crescut.

Medicii avertizează că testul Papanicolau trebuie efectuat periodic de orice femeie activă sexual. În cazul în care sunt probleme, medicul poate indica refacerea testului la 6 luni sau la un an.

În cazul în care toate testele PAP au fost ieșit normale, probabil testul va fi refăcut la 5 ani.

În cazul bărbaților, nu există momentan un test pe care să-l facă pentru a depista infecția cu HPV. El se poate prezenta la medic în cazul apariției negilor, însă bărbatul poate fi infectat cu o tulpină cancerigenă, care este asimptomatică, și o poate transmite mai departe, prin sex neprotejat, fără să știe. Riscul bărbaților infectați cu HPV să dezvolte cancer este foarte mic.

Tratament

Momentan nu există tratament pentru HPV. Dar, partea bună e că majoritatea cazurile de HPV trec de la sine într-un an sau doi, așa că nu e nevoie de tratament. Cu toate astea, e importantă vizita periodică la medic pentru ca acesta să verifice cât persistă infecția. O persoană infectată cu HPV, fără complicații, ar putea fi chemată la un an pentru a reface testele. Medicii recomandă deseori pastile pentru întărirea imunității. Ele pot fi inclusiv sub formă de suplimente alimentare.

În cazul în care HPV a produs leziuni avansate în colul uterin, se pot face tratamente locale precum: excizia cu ansa electrificată (ERAD) – prin care o buclă subțire de sârmă care poartă curent electric este utilizată pentru a elimina zonele anormale ale colului uterin, conizația – se îndepărtează o bucată de formă conică din cervix cu celule anormale. Se poate recurge și la tratamente ablative ale leziunilor precanceroase cervicale: crioterapia și terapie cu laser.

Negii genitali pot fi distruși prin aplicarea unor medicamente sau prin tratamente efectuate la cabinetele medicale. Ei vor apărea însă din nou, atâta timp cât virusul este în corp. De aceea e importantă întărirea imunității.

Printre remediile naturiste pentru eliminarea HPV-ului, potrivit unui studiu efectuat în 2014, ciuperca shiitake (AHCC) ar putea fi un ajutor. Din 10 femei infectate, 3 au eliminat HPV, 2 au avut valori diminuate de virus în corp, iar alte 5 au rămas cu infecția, după ce au consumat zilnic AHCC timp de trei luni, potrivit Science News

Alte suplimente care întăresc imunitatea sunt un ajutor: vitamina C, echinacea, suplimente cu usturoi. Este de asemenea, recomandată o dietă sănătoasă, cu fructe și legume zilnic, sport, dar și renunțarea la fumat, dacă e cazul.

Complicații

Infecția cu HPV poate duce la cancer de col uterin. Acest lucru se întâmplă dacă o femeie e infectată cu o tulpină cu risc crescut oncologic și dacă nu merge periodic la medic pentru a ține sub control leziunea. Mai rar, HPV poate da și cancer vulvar, vaginal, anal, rectal , orofaringian, penian și cancer în zona scrotului.

Prevenție

Vaccinul anti-HPV poate fi efectuat până la vârsta de 45 de ani, au descoperit recent oamenii de știință. El protejează împotriva celor mai comune tulpini de HPV: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58. Vaccinul se adresează doar persoanelor care nu au contractat niciuna dintre aceste tulpini de virus. În cazul în care pacientul a contractat o altă tulpină de HPV, poate face vaccinul. Se protejează astfel de celelalte tulpini. Vaccinul nu înseamnă însă că va scăpa de tulpina pe care o are deja.

În cazul bărbaților nu este recomandat vaccinul.

Alte metode de prevenție sunt: un număr mic de parteneri, alimentație sănătoasă pentru sistemul imunitar, folosirea prezervativului în timpul actului sexual, testarea periodică pentru depistarea din timp.

Mituri despre HPV

HPV este același lucru cu HIV. Este total greșit. Este vorba de două virusuri diferite. Deși amândouă sunt infecții transmise sexual, HIV va rămâne în corp toată viața, iar HPV are șanse mari să dispară după maxim 2 ani

Virusul HPV se transmite doar sexual. Deși cel mai des se transmite astfel, uneori HPV poate fi luat prin atingerea tegumentele genitale infectate și, rareori, prin folosirea aceluiași prosop, dacă e vorba de HPV cu negi.

Infecția cu HPV cauzează obligatoriu cancer. Având în vedere că organismul uman are puterea să elimine virusul, foarte rar se ajunge de fapt la cancer. În cazul în care HPV persistă mult în organism, atunci se iau măsuri medicale de îndepărtarea a leziunilor provocate.

Vaccinarea anti-HPV oferă protecție pentru întreaga viață. Imunizarea prin vaccin durează între 7 și 10 ani, așa că vaccinul trebuie refăcut.

Virusul poate fi contractat doar de femeie. Bărbații sunt în egală măsură infectați cu HPV, însă virusul este mai blând cu ei, având un risc mult mai mic de a dezvolta cancer, față de femei.

Așadar, dacă ai fost diagnosticată cu HPV, nu ai motiv de îngrijorare, dar nici de fericire. Atât timp cât mergi periodic la medic, infecția va fi ținută sub control.

Foto: Shutterstock

The post HPV, virusul comun care se transmite pe cale sexuală și e responsabil de cancerul de col uterin appeared first on WomenOnTop.

Ce este bronzarea organică
Ce conțin soluțiile de bronzare organică
Care sunt beneficiile bronzului organic
Sfaturi de care să ții cont înainte și după bronzare
Posibile riscuri și contraindicațiile

Ce este bronzare organică

Bronzarea organică este modalitatea prin care pielea ta va arăta de parcă tocmai ai venit dintr-o vacanță exotică. Mai exact, bronzul organic este obținut după pulverizarea unei soluții bronzante pe întregul corp, cu ajutorul unui pistol special.

Sesiunea de bronz organic se desfășoară la un salon special și durează aproximativ 10 minute. Terapeutul va pulveriza loțiunea pe întreg corpul, iar rezultatele se vor vedea pe loc. Efectul total, însă, al bronzării organice va fi vizibil abia după 8 ore de la vizita la salon.

După aplicarea soluției, cosmeticiana va folosi pistolul special pentru uscarea loțiunii, astfel încât să nu-ți pătezi hainele. Pielea va rămane apoi lucioasă și hidratată, fără a avea senzația de gras sau lipicios, iar efectul poate ține până la 10 zile.

Procedura este una ușoară, fără riscuri asupra sănătății, întrucât substanța folosită pentru colorarea pielii este organică. Femeile însărcinate pot apela, de asemenea, la această metodă de bronz.

Ce conțin soluțiile de bronzare organică

Soluția folosită pentru bronzarea organică are la bază un ingredient obținut din sfeclă sau trestie de zahăr numit dihidroxiacetonă (DHA), care în momentul aplicării pe piele produce o reacție chimică împreună cu aminoacizii din celulele de la suprafața pielii, simulând astfel bronzul.

Bronzarea cu DHA nu este o vopsire, ci o reacție a celulelor moarte de la suprafața epidermei, conferindu-i o culoare maronie. Această substanță este considerată de experți avand cele mai puține riscuri dintre soluțiile utilizate pentru bronzarea pielii fără ultraviolete.

Deși substanța este sigură, indicat ar fi să nu o inhalezi și să încerci să-ți ții respirația în timpul procesului. De asemenea, acest produs nu oferă protecție împotriva radiațiilor ultraviolete, astfel că dacă intenționezi să stai la soare, vei avea nevoie de o cremă cu factor de protecție solară.

Care sunt beneficiile bronzului organic

Printre avantajele bronzului organic se numără:

• Este rapidă. Bronzarea organică durează 10-15 minute, iar rezultatele sunt vizibile după o ședință;
• Este sănătoasă. Nu conține alcool, parabeni sau chimicale, iar efectul soluției asupra pielii este, pe lângă colorare, de hidratare;
• Culoarea este uniformă. Soluția este pulverizată uniform pe tot corpul și absorbită rapid pentru a obține nuanța ciocolatie de bronz;
• Este eficientă. O ședință de bronzare organică este de ajuns pentru a obține bronzul dorit;
• Imperfecțiunile pielii pot fi diminuate, astfel încât ridurile, pielea uscată sau iritațiile nu vor mai fi atât de vizibile;
• Poate masca celulita și vergeturile

Sfaturi de care să ții cont înainte și după bronzare

Înainte de a merge la ședința de bronz organic, trebuie să ții cont de câteva aspecte:

• Să faci o exfoliere pe întreg corpul cu 24 de ore înainte. Poți folosi orice cremă exfoliantă, inclusiv ingrediente din bucătărie precum: mălai, sare de masă, tărâțe, zaț de cafea etc;
• Să te epilezi cu o zi înainte;
• Să nu folosești deoodorant în ziua ședinței de bronzare;
• Să îți hidratezi bine corpul cu cremă sau ulei. Trebuie să ai grijă să ai tenul demachiat și, de asemenea, hidratat;
• Să porți haine largi și închise la culoare atunci când mergi la salon, inclusiv lenjeria intimă să nu fie mulată pe corp.

Sunt câteva reguli de reținut după aplicarea DHA, pentru a-ți întreține bronzul cât mai bine:

• Nu-ți uda pielea minim 8 ore după încheierea ședinței. După primul duș, vei observa că o parte din bronzul cosmetic se va spăla;
• Evită activitățile fizice care să producă transpirația după ședința de bronz;
• Nu exfolia pielea și nu folosi buretele în timpul dușului;
• Evită expunerea îndelungată la soare;
• După fiecare duș, folosește cremă hidratantă pentru a-ți întreține bronzul cât mai bine. Atenție însă, ferește-te de cremele care au în compoziție AHA (Acid Hydroxy Acid), pentru că poate interacționa cu DHA;
• Evită să stai prea mult în apă, indiferent că faci baie acasă sau mergi la piscină. De asemenea, clorul de la bazin poate grăbi înlăturarea bronzului.

Efectul bronzului organic durează între 3 și 10 zile, în funcție de culoarea pe care ai ales-o pentru bronz, dar și de modul în care reacționează pielea ta. Un bronz mai intens va dura mai mult. Foarte important este și câtă grijă ai apoi de bronz. Angajații salonului îți vor oferi, de asemenea, alte informații, dacă este cazul, despre întreținerea bronzului.

Posibile riscuri și contraindicațiile

La fel ca în cazul oricărui produs cosmetic, sunt situații particulare, când pulverizarea DHA ar putea avea niște riscuri asupra sănătății. Ele sunt însă foarte rar întâlnite.

Specialiștii FDA (Food and Drug Administration) îndeamnă oamenii să nu înghită sau să inhaleze substanța pulverizată în sesiunea de bronzare organică. De asemenea, buzele, nasul și ochii ar trebui acoperiți în timpul procedurii pentru că riscurile, dacă există, sunt necunoscute momentan.

Informații că inhalarea DHA ar putea crește riscul de astm, boli cronice pulmonare sau cancer au circulat în spațiul public, însă nu există încă suficiente dovezi că este adevărat. Foarte important de știut este că oamenii de știință studiază efectele aceastei substanțe deja de câțiva ani.

Dermatologii spun că, atâta timp cât nu ai răni deschise, iar DHA nu ajunge în sânge, nu există absolut niciun motiv de îngrijorare.

Un posibil risc este în cazul persoanelor care sunt alergice la DHA, dar acest lucru se verifică la salon, prin pulverizarea soluției pe o suprafață mică de piele, înaintea procedurii propriu-zise.

Așadar, bronzarea organică este o modalitate eficientă și accesibilă pentru a-ți colora pielea rapid, și care reușește cu ușurință să simuleze bronzul ideal.

Foto: Shutterstock

The post Bronzarea organică. Cum poți obține bronzul perfect și durabil, în 10 minute appeared first on WomenOnTop.